În anul 1906, Elena Farago publică primul său volum de poezii,„Versuri”, la îndemnul lui Nicolae Iorga. Din 1907 se stabileşte la Craiova, unde o vor găsi evenimentele sângeroase ale acestui an, iar din cauza afilierii ei la mişcarea ţărănească a fost arestată şi eliberată numai la intervenţiile lui Iorga. În această perioadă l-a adoptat pe fiul său, Mihnea. În 1913 se va naşte fiica Elenei, Cocuţa.
Elena Farago este laureată de către Academia Română cu Premiul „Adamachi” pentru volumele „Şoapte din umbră” (1908) şi „Traduceri libere” (1908), iar apoi pentru volumele „Şoaptele amurgului”, „Din traista lui Moş Crăciun”, apărute în 1920.
În 1921 este numită director al Fundaţiei „Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova, fundaţie pe care o va conduce timp de 30 de ani. În 1922 fondează, împreună cu Ion B. Georgescu, C. Gerota, Ion Dongorozi, C.D. Fortunescu, la Craiova, revista literară „Năzuinţa”, la care au colaborat: Simion Mehedinţi, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Mihail Dragomirescu. De asemenea a patronat şi revista educativă pentru copii şi tineret "Prietenul Copiilor" (1943-1946).
Elena Farago s-a stins din viaţă în 1954, la Craiova după o lungă suferinţă.
Scrisoare
Elena Farago
… Şi tot aşa pe înserate cum e acum – ţi-aduci aminte ?
Stăm amândoi, acum e anul … noi amândoi ! ce dulce-mi sună
În gând când le aud … ce dragă îmbrăţişare de cuvinte !
E-atât cântec într-o vorbă când ştie gândul să şi-o spună …
Noi amândoi … închide ochii când vei ajunge-aici şi-ascultă
Noi amândoi – acum e anul ? – Ce dulce lacrima şi multă
Închide gândului cărarea când vreau anume să-mi socot
Ce-s eu în aste două vorbe în care singur tu eşti tot …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu