Dragos Zugravu si Biserica Arbore

1541 - Pictorul Dragoş Coman ("Dragos Zugravul") a terminat valorosul ansamblu de picturi murale care decorează biserica din satul Arbore.

Sursa Photos: www.resurse-ortodoxe.ro/

Biserica Arbore este o biserică pictată exterior din comuna Arbore (judeţul Suceava) cu hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, ctitorită în anul 1503 de Hatmanul Luca Arbore, pe malul râului Solca din Bucovina.

Biserica pictată este înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

În anul 1503, Luca Arbore - boier şi "Portar" al Sucevei pe vremea lui Ştefan cel Mare - a înălţat un paraclis la curtea sa din comuna care-i poartă numele, situată pe valea râului Solca în Bucovina. Din întregul complex, astăzi mai există doar biserica; curtea boierescă a fost distrusă de un incendiu în secolul al XIX-lea. Biserica poartă placa comemorativă dedicată Sf.Ioan Botezătorul.

Din Letopiseţul lui Grigore Ureche: ...în 1523 "în luna lui aprilie, în cetatea Hârlăului, Ştefăniţă Vodă au tăiat pre Arburie hatmanul, pe carile zic să-l fi aflat cu hiclenie". Aşa a sfârşit Luca Arbore, unul din marii boieri ai lui Ştefan cel Mare, sfetnicul de seamă al lui Bogdan al III-lea, tutorele lui Ştefăniţă Vodă.

Mănăstirea este o ctitorie boierească, fapt evidenţiat prin absenţa turlelor. Concepută şi construită într-o formă simplă, pornind de la ideea unei biserici de tip longitudinal, construcţia uimeşte prin marea sa stilizare.

În construcţia ei se observă unele inovaţii arhitectonice şi un echilibru deosebit al proporţiilor. Este construită din cărămidă şi piatră extrasă de la carierele din zonă. Are un plan dreptunghiular la exterior, fără turlă. Pornind de la ideea unei biserici de tip longitudinal, silueta elegantă a construcţiei este accentuată prin prelungirea în exterior, spre vest, a zidurilor laterale (cu cca. 2,5 metri) legate printr-un arc semicircular şi unirea lor la partea superioară prin arcadă, obţinându-se astfel un spaţiu semi-deschis ce apare pentru prima dată în arhitectura moldovenească. Această nişă exterioară de pe faţada vestică constituia, se pare, lăcaşul clopotelor. Intrarea este poziţionată pe partea laterală sudică a construcţiei.

În interior, biserica are un plan fals-trilobat, absidele fiind două nişe arcuite în grosimea zidurilor laterale. Meşterii hatmanului Arbore au realizat pereţi drepţi, cu imense suprafeţe netede, au introdus calote în naos si pronaos, eliminând semicilindrul iniţial. Arcadele joase, fără spirale, pantele şi sistemul de arce modoveneşti conferă bisericii proporţii elegante, dovedind o construcţie de valoare.

Din mobilierul paraclisului nu s-a păstrat mare lucru, în schimb chivotul de mormânt al ctitorului mănăstirii, hatmanul Luca Arbore, ucis din porunca lui Ştefăniţă Vodă în anul 1523. Situat în pronaos, chivotul este considerat cel mai valoros însemn funerar de stil gotic din Bucovina.

Pictura

După 38 de ani de la ridicarea bisericii, în anul 1541, la iniţiativa Anei - sora boierului Arbore - se va realiza ansamblul de pictură exterioară şi interioară.

Frescele interioare şi exterioare sunt realizate, la cererea urmaşelor Hatmanului Arbore, de către meşterul moldovean Dragoş Coman din Iaşi, în 1541. Acesta nu este un cleric, ci un exponent al lumii laice. Acest lucru transpare din spontaneitatea picturii, din transparenţa culorii, aidoma unei acuarele, din construcţia siluetelor, care au uneori gesturi şi atitudini necanonice. Prin Mănăstirea Arbore, Dragoş Coman introduce în pictura bisericească unul dintre cele mai laice monumente de artă moldovenească.

Ceea ce impresionează în mod deosebit în pictura bisericii este calitatea ei decorativă, coloritul cald şi luminos, ritmul şi eleganţa extremă a siluetelor. Frescele interioare sunt remarcabile prin arta portretului: tablourile votive din pronaos şi naos (care înfăţişează pe ctitor şi familia sa, în două ipostaze), portretul Fecioarei Maria, al împăratului Constantin cel Mare etc. Din păcate, pictura interioară a fost serios afectată în secolele XVII-XVIII, când edificiul a rămas fără acoperiş.Pe tavan se vede figura fecioarei Maria si a mamei sale, o  reprezentare foarte rar intalnita.

O mare parte a picturii interioare se vede însă suficient de clar. Sfinţii şi sfintele (în pronaos) au adesea nimburile în relief şi aurite, semn al opulenţei caracteristice fruntaşilor feudalităţii locale, chiar într-o perioadă de permanente conflicte cu Poarta Otomană. Se ramarcă tema din interiorul bisericii, Cavalcada împăratului Constantin, zugrăvită la vedere, pe peretele de vest al pronaosului, şi Marea rugăciune de la absidă, care invocă simbolic victoria împotriva Porţii. Compoziţia dă nota specifică picturii murale din Bucovina. Printre sfinţii zugrăviţi figureză "Ioan cel Nou", iar în fruntea lor, caz unic în iconografia bizantină, împăraţii Constantin şi Elena, consideraţi, după cum se ştie, printre protectorii Moldovei.

Pictura exterioară cuprinde scene populate de numeroase personaje în continuă mişcare. Culorile vii, armonios îmbinate, degajă multă căldură. Artistul, cu o viziune nouă faţă de înaintaşi, reuşeşte o sinteză îndrăzneaţă între elementele orientale şi occidentale, bine integrată totuşi în tradiţie. Inovator, pictorul găseşte unele soluţii proprii de fluidizare a mişcării personajelor, evidente în scena Judecăţii de Apoi. Se observă şi influenţe ale picturii murale din tările catolice: apărătorul de moarte, Cristofor, zugrăvit cu pruncul Iisus pe umăr, printre sfinţii martiri, în Cinul de pe absidă, este o imagine unică şi neobişnuită pentru Moldova.

Decorul faţadei de apus sta mărturie pentru geniul pictorului: în marea cavitate, unde se fac de obicei pomeni şi parastase, întregul perete este pictat cu un ansamblu de miniaturi, considerat cel mai bine realizat din toată pictura epocii Ştefan cel Mare - Petru Rareş. Apar aici Adam arând, Eva torcând (în Geneză), Ospăţul Sfântului Gheorghe, cu mesenii aşezati şi cu spatele la pridvor (amplasament străin bizantinismului, introdus de Renaşterea italiană). Personajele au o mişcare firească, "trăiesc" evenimentul. Artistul se dovedeşte curajos: la trecerea de pe un zid pe altul, aşează capul balaurului într-o scenă şi coada în alta (aducerea balaurului). Pentru fond, pe lângă verdele întunecat, pictorul foloseşte şi albastrul de Voroneţ.

Pictura interioară a fost serios afectată în secolele XVII-XVIII, când edificiul a rămas fără acoperiş. Lucrări de consolidare şi restaurare au fost efectute în anii 1909-1914, 1936-1937 şi 1965-1970. În prezent se lucrează la restaurarea interiorului si exteriorului bisericii, acţiunea fiind sprijinită financiar de Lions Club Voreifel, în care s-a angajat cu entuziasm Doctorul Ioan T. Marcea, Director al Spitalului de Psihiatrie din Zülpich/Germania.

             Plimbati cursorul pentru imagini