Alexandru cel Bun

 Alexandru cel Bun, domn al Moldovei, Fragment frescă de la mănăstirea Suceviţa





1400: Începutul domniei lui Alexandru cel Bun în Moldova (până 1 ianuarie 1432); Alexandru cel Bun a consolidat statul pe plan extern şi intern, a aplanat conflictul cu Patriarhia din Constantinopol, care a recunoscut Mitropolia de la Suceava (1401), a înfiinţat episcopiile din Roman şi Rădăuţi şi a clădit mânăstirile Moldoviţa şi Bistriţa

Alexandru cel Bun, fiul lui Roman I Muşatinul, a fost domnul Moldovei între anii 1400 - 1432 şi i-a succedat la tron lui Iuga, îndepărtat de Mircea cel Bătrân.








Chipul lui Alexandru cel Bun (asa cum este înfãtisat pe fresca de la mãnãstirea Bistrita), un document fãcut sul amintind de tratatul comercial între Moldova si negustorii lioveni, document pecetluit de sigiliul Moldovei, inscripþia ALEXANDRU CEL BUN si anii de domnie ai lui Alexandru cel Bun, 1400 1432

Potrivit celor scrise de Grigore Ureche, Alexandru cel Bun a întreprins o importantă operă de organizare politică, administrativă şi ecleziastică a Moldovei. A încurajat comerţul, confirmând negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408, act în care este atestat şi oraşul Iaşi. A obţinut recunoaşterea mitropoliei Moldovei de către Patriarhia de Constantinopol. În 1402 (după alţi istorici în 1415) a adus de la Cetatea Albă la Suceava moaştele Sfântului Ioan cel Nou.

Acest eveniment al aducerii moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, are o însemnatate deosebita în conştiinţa publicǎ a poporului moldovean, fiind zugrǎvit în multe din frescele bisericilor şi mănastirilor din Moldova. Una din ele, cea de la Manastirea "Sfantul Ioan cel Nou" de la Suceava, întăţişând alaiul domnesc în ultima frescă din suiata de patru ce reprezintă martiriul Sfântului, frescele fiind amplasate pe peretele vestic al clisiarniţei din incinta mănăstirii.

Alexandru cel Bun cu soţia şi clerul întîmpină moaştele sfinte aleSfîntului mucenic Ioan cel Nou venite la Suceava

Acelaşi eveniment poate fi văzut şi pe peretele sudic al bisericii mănăstirii Voroneţ, la finalul naraţiunii iconografice al acatistului Sf. Ioan cel Nou de la Suceava.

Lunga sa domnie a corespuns, în general, unei perioade de pace, rezultat al politicii extrem de abile a voievodului moldovean, care a menţinut echilibrul între Ungaria şi Polonia. Astfel, recunoscând suzeranitatea lui Vladislav Jagello - a incheiat tratate de pace cu acesta in 1402, 1404, 1407, 1411 si 1415 fagaduindu-i acestuia sfat si ajutor impotriva oricarui dusman -, Alexandru s-a asigurat de sprijinul Poloniei în faţa oricărei încercări a Ungariei de a controla drumul comercial care lega sudul Poloniei, trecând prin Moldova, de gurile Dunarii, mai precis de cetăţile Chilia şi Cetatea Albă.

Acordul dintre Polonia şi Ungaria, încheiat la Lublau la 15 martie 1412, reprezenta un mare pericol pentru Moldova, fiind primul acord de împărţire a unui teritoriu românesc în sfere de influenţă. Acordul nu a fost aplicat, datorită faptului că Alexandru şi-a onorat întotdeauna obligaţiile rezultate din acceptarea suzeranităţii regelui polon şi datorită contradicţiilor polono-maghiare.

În calitate de vasal al lui Vladislav Jagello, i-a acordat acestuia sprijin militar în două bătălii purtate împotriva Cavalerilor Teutoni: la Grünwald, în 1410, şi la Marienburg, în 1422, ambele fiind câştigate de către polonezi. De asemenea, în timpul său, în 1420, au loc primele confruntări dintre Moldova şi Imperiul Otoman. Turcii au asediat Chilia şi Cetatea Albă, dar Alexandru a reuşit să le apere.Alexandru cel Bun a murit la 1 ianuarie 1432 în urma unei boli contractate în luptele dintre Polonia si Ungaria. În urma lui au ramas mai multi fii care s-au luptat ani de zile pentru a ocupa tronul.

Losonczi Margit, soţia domnitorului, fiică de nobil maghiar, mama voievodului Petru Muşat contribuie foarte mult la sprijinul acordat catolicilor. Sub patronatul ei franciscanii veniţi de la manastirea din Şumuleu (azi Şumuleu-Ciuc, Jud. Harghita) o mănăstire în Bacău încă din anul 1390. Construirea bisericii gotice, care se află pe locul bisericii actuale se poate data tot în această perioadă.

Pe timpul lui Alexandru cel Bun se aduc la Suceava de la Cetatea Albă moaştele sf. Ioan cel Nou, iar Gr. Ţamblac scrie „Mucenicia sf.Ioan cel Nou” – prima scriere originală în Moldova. Din timpul domniei lui Alexandru cel Bun ne-a rămas Tetravanghelul lui Nicodim – cel mai vechi (1404) manuscris moldo-slavon, se menţionează episcopia de Rădăuţi (1413), iar Gavriil Uric scrie vestitul „Tetravanghel cu miniaturi” (1429).

Mormîntul lui Alexandru cel Bun şi a soţiei Ana în cadrul mănăstirii Bistriţa