Corneliu Virgiliu Medrea

Medrea a lăsat o operă imensă ce abia încape într-un muzeu. Ori şi unde te întâlneşti cu ea o remarci: ea exprimă nobleţea şi grandoarea ce îi erau proprii lui. (Corneliu Baba)

Autoportret

Corneliu Virgiliu Medrea (n. 8 martie 1888, Miercurea Sibiului - d. 25 iulie 1964, Bucureşti) a fost un sculptor şi profesor de sculptură român, membru corespondent al Academiei Române.

Cornel Medrea s-a născut în 1888 în comuna Miercurea Sibiului, într-o familie originară din comuna Galda de Jos. După studii liceale la Alba Iulia şi la Şcoala de Arte şi Meserii dinZlatna, Medrea urmează Şcoala de Arte Decorative din Budapesta, unde a lucrat cu sculptorul György Zala. Între anii 1912 - 1913 a întreprins călătorii în diverse ţări europene, vizitând muzeele de arte plastice.

Din 1914 participă la Saloanele Oficiale din Bucureşti, la expoziţiile grupărilor "Tinerimea artistică", "Arta română" etc. Expune la Bienala din Veneţia (în anii 1928, 1938, 1956 şi 1958) şi la multe alte manifestări artistice din străinătate.

Între anii 1939 - 1964 a fost profesor de sculptură la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti (respectiv Institutul "Nicolae Grigorescu"). În anul 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Cornel Medrea a practicat toate genurile sculpturii, cultivând forme pline, robuste, având ca ideal simplitatea realităţii. Portretele, seriile de maternităţi, evocările istorice (Dragoş Vodă şi Zimbrul), reprezentările alegorice (Atlas, Pescarii, Victorie) converg spre manifestarea unei plenitudini, a unui optimism bazat pe afirmarea imaginii umane.

Opera lui Cornel Medrea

George Coşbuc, bust, 1914 (Sibiu)

Aristide Demetriade în rolul lui Hamlet, 1919 (Teatrul Naţional din Bucureşti)

Molière, bust, 1919 (Teatrul Naţional din Bucureşti)

Victor Hugo, bust, 1919 (Teatrul Naţional din Bucureşti)

Barbu Ştefănescu Delavrancea, bust, 1920 (Şoseaua Kiseleff, Bucureşti)

Monumentul eroilor ceferişti, 1923, împreună cu Ion Jalea (Bucureşti)

Şt. O. Iosif, bust, 1926 (Parcul Central, Braşov)

Bustul lui Ştefan Octavian Iosif, amplasat în Rotonda scriitorilor din Parcul Cişmigiu din Bucureşti.

Monumentul lui Avram Iancu, 1927 (Câmpeni)

Traian Lalescu, bust, 1930 (Timişoara)

Statuia lui Andrei Mureşanu, 1932 (Bistriţa)

Statuia lui Vasile Lucaciu, 1932 (Satu-Mare)

Ovidiu, 1927 (Şoseaua Kiseleff, Bucureşti)

Reliefurile de la Mausoleul de la Mărăşeşti, 1930, împreună cu Ion Jalea

Statuia Dr. Ioan Raţiu, 1929 (Turda)

Medalioane ale voievozilor români, 1934 (Palatul Regal, Bucureşti)

Mihai Eminescu, bust, 1938 (Giurgiu)

Gheorghe Lazăr, bust, 1938 (Avrig)

Pescarii, grup statuar, 1959 (Constanţa)

Octavian Goga

Beethoven - sus si Michelangelo - jos Tolstoi Lucia Sturdza Bulandra Carmen Stanescu Gheorghe Doja Horia

Premii şi distincţii

Diploma de Onoare la Expoziţia Internaţională de la Barcelona (1929)

Marele Premiu la Expoziţia Internaţională de la Paris (1937), pentru relieful „Dragoş şi Zimbrul”

Premiul internaţional la Expoziţia internaţională de la New York (1939), pentru relieful „Cultura”

Premiul de Stat (1956)

Titlul de Artist al Poporului (1957)

Ion Theodorescu-Sion

Gheorghe Petrascu

Nicolae Darascu

Marius Bunescu

Vasile Popescu 

 Elena Serova,prima sotie

Ada Geo Medrea

Oleg Medrea

Alexandru Busuioceanu Ovidiu Desenele Nud Mama Nud

		Intr-o serie de busturi si statui, Cornel Medrea isi dovedeste calitatile de portretist, dar si de constructor remarcabil al unei figuri intregi: bustul lui George Cosbuc(Sibiu), al lui Gheorghe Lazar (Cluj, 1924), statuia lui Avram Iancu (Câmpeni, 1927), bustul lui Stefan Octavian Iosif (Brasov, 1928), Ion Ratiu (Turda, 1930).
		Cel mai important monument ridicat de Cornel Medrea, poate cel mai izbutit din intreaga sculptura interbelica româneasca, este cel al lui Vasile Lucaciu (1852-1922, preot si om politic, unul din initiatorii Memorandumului din 1892). Statuia ridicata la Satu-Mare, in 1936, este dinamica, fara ca miscarea sa distruga integritatea formei. Miscarea se converteste in tensiune, astfel incât figura masiva, plina de forta a lui Vasile Lucaciu primeste o semnificatie spirituala si morala. Fizionomia lui imprumuta ceva din lucrarea Invingatorul, cap colosal unde Medrea exprimase valori morale similare.medrea.go.ro.