Bărbaţi mămoşi
De obicei li se spune că sunt „crescuţi sub fusta mamei”. Este o categorie de bărbaţi pe care dragostea maternă exagerată, pe alocuri şi toleranţa nejustificată le-a definit un caracter de molâu. Aceste specimene au nevoie constant de ajutorul femeii din preajmă. Ei vor mereu să li se facă pe plac şi să fie dădăciţi. Femeie pentru ei nu este în primul rând o iubită şi o prietenă, ci una pe rol de mamă, care mereu le e datoare cu ceva. Ea trebuie să le spele ciorapii, să le calce cămăşile, să le „dreagă” dunga la pantaloni, să petreacă ore în şir la bucătărie pregătind câte trei feluri de bucate , să le adune în fiecare zi hainele împrăştiate prin toată casa, să le radă ceafa, să-i roadă pe spinare când fac baie, să-i suporte atunci când fac nazuri şi să-i ierte ori de câte ori ei le jignesc sau le umilesc. Iar ei sunt absolut îndreptăţiţi să nu ofere nimic în schimb!
Mămosul face sex numai seara înainte de somn şi numai într-o singură poziţie. De obicei o termină foarte repede, sau în general nu mai are puteri să ajungă până la momentul culminant. Pentru că i se face somn…Lumina, în timpul actului sexual, îl irită. Dacă din întâmplare „scula” nu i se scoală va da vina pe femeie. Din cauza ei acest organ capricios se chifligeşte. La fel ea poartă vină pentru ejaculările sale precoce din ce în ce mai dese.
Nu ai voie să-l trezeşti, după miezul nopţii, pentru a face dragoste. În schimb el poate să-şi permită acest lux. E lipsit de imaginaţie, nu doar în pat, dar şi la capitolul „gestionarea” cotidianului. Nu ezită să acuze femeia pentru toate eşecurile şi nereuşitele sale. Îşi va permite să discute cu mama, surorile, fraţii sau alte rude anumite aspecte ale vieţii lui conjugale, ceea ce nu va face niciodată un bărbat ce îşi iubeşte şi îşi respectă jumătatea.
Pentru familia sa tipul mămos reprezintă centrul universului. El este perfect, nu greşeşte şi acţionează mereu în unison cu înţelepciunea. În schimb pentru partenera sa se găsesc mereu reproşuri: e săracă, urâtă, posacă, dificilă, plictisitoare, rea, implacabilă, mândră, curvă, iar şirul aprecierilor poate continua. Familia însă se face a nu vedea că iubitul fecioraş este bădăran cu femeia lui şi o umileşte în prezenţa tuturor .
Mama se implică mereu în relaţia fiului. Îi dă sfaturi,condamnă neglijenţa partenerii sale şi îi plânge pe umăr dacă el, din întâmplare e de partea celeilalte. Această mamă egoistă vrea să-i demonstreze cu orice preţ că numai ea îl iubeşte şi-i doreşte binele. Şi dacă fecioru-său la un moment anume nu va fi de acord şi-i va lua apărarea partenerei mama va recurge la şantaj. „Eu… te-am purtat atât de greu…şi m-am chinuit atât de mult cu tine…şi numai câte nopţi nu am dormit…”
Mămosul nu înţelege că nu trebuie să amestece relaţia sa conjugală cu cea familială. Iubita nu-i va putea substitui dragostea de mamă, iar mama, oricât de mult l-ar iubi, nu are cum să-i ofere dragostea unei femei. Ceea ce înseamnă că e necesar de a evita din start acele circumstanţe care pot contribui la suprapunerea acestor două tipuri de relaţii.
Paradoxal este că în tinereţe aceste femei s-au confruntat exact cu astfel de dificultăţi. Şi ele cândva au avut de înfruntat egoismul unei mame şi slăbiciunea bărbatului din preajmă. Şi ele au plâns, au fost umilite şi subestimate. Mai târziu însă, după ce nasc un băiat, multe dintre ele uită de toate experienţele neplăcute şi se apucă de educat molâi. Fără ca să realizeze, aceste egoiste fabrică exact acel model de bărbat care, toată viaţa le-a adus lor necazuri, şi care vor face şi pe alte femei să sufere. Având o relaţie, de cele mai dese ori din punct de vedere sentimental ratată, ele încearcă să-şi găsească refugiul în dragostea faţă de fiu.
Sunt taţi care, aidoma acestor mame, manifestă o dragoste imensă faţă de fiice. Diferenţa este că, de obicei, aceste fete cresc puternice şi pline de sine (spre deosebire de cazul molâilor), iar taţii nu se vor implica, cel puţin atât de violent, în relaţia dintre ele şi iubiţii lor. Mama tinde să-şi exteriorizeze gelozia şi să facă istericale, tatăl însă va depune efort să-şi ascundă sentimentul respectiv şi să-şi menţină calmul. Un tată ce îşi iubeşte la nebunie fiica o va învăţa încă de mică să fie independentă, să nu plângă, să nu-i fie frică, să creadă în forţele proprii, să se ridice fără teamă atunci când cade. O mamă însă care „în sfârşit a găsit bărbatul pentru care merită să trăiască” îşi va învăţa fiul, încă de la primii paşi, să fie dependent de ea. Dânsa nu va admite că băiatul să sufere barem o clipă. Ea îi spune mereu să evite cearta, bătăile, problemele, mersul la scăldat sau pescuit cu alţi băieţi. Vrea să ştie tot ce se întâmplă între el şi colegii săi la şcoală, şi dacă cineva se încumetă să-i ofenseze „podoaba”, se va implica imediat.
Acest băiat ştie că orice s-ar întâmpla mama îi va rezolva toate problemele. De aceea, pus în situaţia unei dificultăţi, el nu se va gândi cum să acţioneze, dar se va „smiorcăi” în faţa mamei. Şi aşa va face mereu, indiferent dacă e copil, adolescent sau „bărbat în toată firea”. Aşa că dragele mele femei, nu vă mai plângeţi de omniprezenţa bărbaţilor slabi, fricoşi, profitori şi iresponsabili. Bărbatul este reflectarea mentalităţii şi comportamentului vostru. De aceea, spre binele umanităţii, renunţaţi să mai omorâţi „bărbatul” în fii voştri şi să le cultivaţi o personalitate ridicolă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu