Nuditatea frumoasă, chiar dacă nu de inocenţa celei rubensiene sau matissiene, mă duce azi cu gîndul la dispariţia intimităţii. Intimitatea în faţa oglinzii, nuditatea gîndurilor, singurătatea nopţilor albe chiar, departe de a fi fost vreodată confortabile (mai curînd sunt angoasante, ştiu) făceau posibilă, cred, statornicia individului cu sine însuşi. Intimitatea îţi conferă un loc al tău: locul în care citeşti o carte, locul în care scrii, locul în care îţi bei cafeaua, locul în care iubeşti, locul în care adormi şi în care mori. Intimitatea îţi conferă şi dreptul la libertatea acestor gesturi. Sunt tentat însă să pun totul la trecut. Cîte dintre aceste locuri şi gesturi ne mai aparţin astăzi? Iluzia lor, da, există…
Astăzi exhibiţionismul interdependenţelor şi conexiunilor fără limită la care ne supunem într-o globalizare a relaţiilor noastre (volatile prin definiţie) tind să ni se înscrie în genom. Bineînţeles că nu avem cum să ne opunem, bineînţeles că voinţa nu ne mai e de folos, asistăm doar la transformarea rapidă şi o trecem indiferenţi la “fapt divers”. Pînă şi nuditatea şi “intimitatea” acestui tablou, “Mic dejun în iarbă”, al lui Manet, cîndva scandaloasă, mi se pare acum blîndă şi poetică în faţa… pornografiei cotidiene care ni se iţeşte din toate ungherele şi legăturile. Asta-mi e senzaţia azi, cum altfel, decît în… grabă şi aproximativă!
Tot de intimitatea şi tot de nuditatea “noastră” ar trebui astăzi să ne ţină gîndurile şi gesturile “faţă de” femeie. Faţă de “femeia” iubită, urîtă, schimonosită, dorită, visată, alungată, biciuită, umilită, adulată, cîntată, înşelată, ucisă, alintată, împovărată, indiferentă… O facem (şi o spun, în fraza asta, în numele bărbaţilor)? Avem acest confort, acest drept, aşa cum spuneam mai sus? Sau avem doar senzaţia, impresia că o facem? Unde ni-s consistenţele? Unde ni-i iarba de la acel… mic dejun?
P.S. – Am găsit azi un text frumos “Femeile”, al lui Marius Tucă (chiar, cine-i mai simte lipsa Autorului “în evul lui neica-nimeni?”): “Femeile (ca un joc de cuvinte si de viata). Femeile…” O, da!
Servus, Blogolume!
Toate cele bune!
Flavius Obeada
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu