În făpturi de lumină evadate-n etern,
pe plajele care în răsărit se aștern,
pe cerul grădină, în culori de suspine
și-n visu-mi stingher te caut pe tine.
Din zborul planat ce nu are-o cale,
între cer și pământ văd lacrimi pe-o vale,
irizând în jur numai vapori de dor
și un arc curcubeu să te înfășor.
E rouă, albastru, galben, tril și candoare,
o faună mică își face prin ierburi cale spre soare,
iar tu, desculță, pășești ca o zână de flori
și-n doină vibrezi aerul proaspăt din zori.
Apoi îți vine amiaza sub cerul senin,
ți-e sete, ți-e foame, ți-e cald prin bluza de in
și-ți pare că eu sunt chiar râul din vale,
ce satur pofte și port în valuri răcoare.
Cu ambele brațe mă-mprăștii-n miliarde de stropi,
mă bei, mă prelingi și chipul în mine-l îngropi,
părul în unde se piaptănă și se răsfață;
Doamne, depărtarea-i cu moarte ori viață.
Din apus se prelinge norul de noapte
să te-acopere vag doar în cântec și șoapte,
să mai pot încă visa în dorul de tine
că ne iubim disperat doar pe ecran de retine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu