De beata vita. Fiţi fericiţi! de Valeriu Gherghel

Înainte de 1990, singura carte despre fericire, existentă la BCU, aparţinea filosofului polonez Tadeusz Kotarbiński (1886-1981), mai cunoscut la noi ca logician şi praxeolog. Nu ştiu câte cărţi pe această temă dificilă s-au adăugat, între timp, introducerii semnate de Kotarbiński, în cuprinsul bibliotecii ieşene. Cert este că, după decenii în care tema fericirii a părut filosofilor minoră şi chiar neserioasă, unii gânditori se apleacă din nou asupra ei. Aş aminti, totuşi, că fericirea a fost un subiect foarte serios în meditaţiile unor filosofi precum Epicur, Seneca, Montaigne ori Kant. Mult timp, filosofia a însemnat investigaţie austeră a adevărului sau a condiţiilor cunoaşterii ştiinţifice. Problematica practică fusese părăsită. Recent însă, măcar în spaţiul francez, lucrurile au început să se schimbe. De exemplu, André Comte Sponville a publicat volumul Le bonheur, désespérément (Fericirea, cu disperare), în timp ce Robert Misrahi nu s-a sfiit să-şi intituleze cartea, la modul academic, Traité du bonheur (Tratat asupra fericirii). Fericirea e definită de Clément Rosset, în La force majeure, drept "aprobarea necondiţionată a existenţei". Pentru Bruno Giuliani, fericirea este "o bucurie senină, asociată unei gândiri a totalităţii vieţii". Putem spune aşadar că filosofii contemporani se întorc la etică în calitatea ei de căutare a unei înţelepciuni practice a cotidianului, cu expresia istoricului Pierre Hadot.  P. S. În imagine, Parsifal de Odilon Redon (1840-1916). Odilon Redon se încadrează în curentul simbolist. Valeriu Gherghel Mai mult aici