1606
Naşterea lui Rembrandt
Naşterea lui Rembrandt
Rembrandt a produs circa 600 de picturi, 300 gravuri şi 2.000 de desene. Pictorul avea aplicatii pentri auto-portret (el a făcut o sută de-a lungul carierei sale) si putem urmări evoluţiile sale personale, atat fizic cat si emotional, dupa ele.
Night Watch
Rembrandt este considerat, în general, unul dintre cei mai mari pictori din istoria artei europene baroc, şi cei mai importanti pictori olandezi din secolul al XVII-lea. Rembrandt a făcut de asemenea, gravuri si desene.
Saskia
Familia lui imediată - Saskia, prima sa soţie, fiul său Titus şi a doua soţie Hendrickje - apar regulat în picturile sale, a căror sursă de inspiraţie este, de obicei mitologia, biblia sau istoria.
1635 Sărbătoarea Belşaţar, National Gallery, Londra
Tabloul Danaë, după restaurare
Rembrandt cu soţia sa Saskia, Gemäldegalerie, Dresda
Aici aveti si galeria de picturi
Rembrandt cu soţia sa Saskia, Gemäldegalerie, Dresda
Aici aveti si galeria de picturi
Rembrandt Harmenszoon van Rijn (n. 15 iulie 1606, Leiden - d. 4 octombrie 1669, Amsterdam) a fost un pictor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru şi pentru desenele şi gravurile sale.
A trăit în epoca ce s-a numit vârsta de aur olandeză, timp în care cultura, ştiinţa, comerţul şi influenţa politică a Olandei au atins apogeul. Rembrandt este autorul a 600 picturi, 300 gravuri şi peste 2000 desene. Maestru al tehnicei de clar-obscur, Rembrandt a fost "singurul pictor care şi-a putut permite să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenuşa, sau să facă culorile să strălucească proaspăt, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis" (Élie Faure).
Rembrandt a fost fiul morarului Harmen Gerritzoon van Rijn şi al Corneliei Willemsdochter van Zuitbroeck. Dintre toţi fraţii săi, el este singurul care învaţă să scrie şi să citească într-o şcoală latină; în 1620 se înscrie la universitatea din Leiden, dar rămâne acolo doar câteva luni, fiindcă vrea să devină pictor. Tânărul Rembrandt îşi începe studiile de pictură în atelierul lui Jacob van Swanenburgh .Timp de trei ani învaţă aici tehnica picturii. Pânzele lui - uneori copii ale lucrărilor altor maeştri - îi atestă deosebitul talent, ceea ce determină pe părinţii săi să-l trimită în anul 1624 la Amsterdam, unde se perfecţionează în atelierul lui Pieterzoon Lastman, care călătorise în Italia şi era influenţat de Michelangelo Merisi zis Caravaggio. Deşi studiază la el numai şase luni, Rembrandt preia de la Lastman stilul narativ şi modul de reprezentare a stărilor sufleteşti la figurile înfăţişate. Însă înainte de orice, descoperă tehnica clar-obscurului.
Rembrandt părăseşte Amsterdamul pentru a-şi deschide la Leiden un atelier propriu. I se alătură Jan Lievens, un talentat pictor, şi el elev al lui Lastman. În atelierul lor comun sunt atraşi numeroşi clienţi, printre care şi cunoscutul umanist Constantin Huygens, secretarul personal al stathouder-ului Olandei,Henric Frederic de Orania Probabil sub influenţa lui Huygens, care-i recunoscuse talentul, Rembrandt se hotărăşte să se stabilească la Amsterdam, ştiind că marele oraş olandez este în măsură să ofere talentului său condiţiile de care în Leidennu ar fi putut beneficia.
Rembrandt se stabileşte la Amsterdam în 1633. Graţie renumelui său artistic, negustorul de artă Hendryck van Uylenburg îi propune să-şi deschidă un atelier la el. Prin intermediul acestuia, Rembrandt obţine o primă comandă importantă, Lecţia de anatomie a doctorului Tulp. Tabloul este o lucrare de maestru şi Rembrandt pătrunde în cercul marilor pictori olandezi. Comenzile se succed continuu, în special din partea familiilor bogate din Amsterdam, care îi comandă portrete. În 1634, stathouder-ul Henric Frederic îi comandă, prin intermediul lui Huygens, tabloul intitulat Patimile Domnului.
În 1634 se căsătoreşte cu Saskia van Uylenburgh, verişoara negustorului de artă. Prin căsătorie, Rembrandt pătrunde în cercurile marei burghezii din Amsterdam, Saskia, fiică a primarului, îi aduce şi o zestre de 40.000 de florini. Tânăra pereche se stabileşte în cartierul elegant ,cumpără o casă mare pe Breestraat, Rembrandt îşi instalează atelierul la etajul al doilea al noii lor case. Clădirea se află în vecinătatea cartierului evreiesc, într-o zonă a oraşului Amsterdam pulsând de viaţă, ceea ce a influenţat paleta de culori a maestrului.
Soţii Rembrandt sunt extrem de afectaţi de moartea primilor trei copii ai lor. În 1641 se naşte Titus. Copilul se bucură de o bună sănătate, în schimb cea a Saskiei se deteriorează. Se îmbolnăveşte de tuberculoză şi moare la 14 iunie 1642. Între timp, Rembrandt care tocmai termină tabloul intitulat Rondul de noapte, ajunge în culmea gloriei. Succesele sale în pictură sunt întunecate însă de moartea femeii iubite, pe care a eternizat-o de atâtea ori în tablourile sale.
Rămas văduv, Rembrandt angajează o educatoare pentru fiul său, Titus. În 1646, acestă sarcină va fi luată de Hendrickje Stoffels, care îndeplineşte un rol dublu, acela de educatoare şi de ibovnică. Pictorul este din nou foarte îndrăgostit, trăiesc ca soţ şi soţie, dar nu se căsătoresc oficial. Justiţia ecleziastică îi acuză de imoralitate, citându-i în proces. Încălcând normele legale în vigoare în Olanda secolului al XVII-lea, Hendrickje mai trăieşte nouă ani alături de artistul tot mai bătrân şi mai izolat de lume. Creditorii îl urmăresc tot mai insistent, relaţiile artistului cu beneficiarii se deteriorează şi ele. În 1656 Rembrandt este ruinat. Colecţia sa de artă este scoasă la licitaţie şi vândută, operele îi sunt împrăştiate. Cu toate acestea îşi continuă munca de creaţie. Din această ultimă perioadă datează Sindicii postăvarilor 1662, o serie de autoportrete, Logodnica evreică 1665. Hendickje moare în 1663. De acum încolo Titus se îngijeşte de părintele său, dar şi el moare în 1668, cu un an înainte de sfârşitul tatălui său.
Rembrandt se stinge din viaţă la 14 octombrie 1669 într-o casă mică din cartierul Rozengracht. Este înmormântat în Westerkerk, într-un mormânt nemarcat.
Şcoala lui Rembrandt
În ciuda faptului că spre sfârşitul vieţii a fost chinuit de multe griji şi de sărăcie, Rembrandt nu a fost geniul solitar şi neînţeles al epocii sale. În atelierul său pictează numeroase tablouri, al căror stil este preluat de tinerii pictori care studiază acolo. Elevii săi învaţă arta picturii copiind operele maestrului, ceea ce face ca în comerţul de artă să pătrundă "Rembrandt-uri false". În cadrul unui program de cercetare iniţiat şi condus de specialişti olandezi, s-a constatat că, dacă la începutul secolului al XX-lea erau atribuite lui Rembrandt circa o mie de lucrări, astăzi sunt considerate ca fiind opere autentice ceva mai mult de o treime din acestea. Printre discipolii lui Rembrandt sunt de menţionat: Gerrit Dou 1613-1675, Govaert Flink1615-1660 şi mai ales Carel Fabritius 1622-1654 din Delft, fără îndoială cel mai talentat dintre elevii săi, mort de tânăr într-un accident.
Alegorie muzicale, 1626, Rijksmuseum (Amsterdam, Olanda)
Tobit şi Anna cu Kid, 1626, Rijksmuseum (Amsterdam, Olanda)
Preoteasa Anne (cunoscut sub numele de "Mama lui Rembrandt"), 1631, Rijksmuseum (Amsterdam, Olanda)
Balaam a ASS, 1626, Muzeul de Coniac-Jay (Paris, Franţa)
Arhanghelul părăseşte familia lui Tobias, 1637, Muzeul Luvru (Paris, Franţa)
Hristos par a Mariei Magdalena, 1638, Colectia Regal, Palatul Buckingham (Londra, Regatul Unit)
Sfânta Familie, 1630, Pinakothek (München, Bavaria, Germania)
Sfânta Familie, 1640, Muzeul Luvru (Paris, Franţa)
În aşteptare, 1647, Galeria Naţională de Scoţia (Edinburgh, Marea Britanie)
Jeremais plâns distrugerea Ierusalimului, 1630, Rijksmuseum (Amsterdam, Olanda)
Maria Trip, 1639, Rijksmuseum (Amsterdam, Olanda)
Saskia, 1634, Gem ‰ ldegalerie (Kassel, Germania)
Privelişte numai de Rembrandt (c. 1630) a fost furat în 1990 la Muzeul Isabella Gardner, şi în continuare la mare.
Înălţarea Domnului, 1636
Violul a lui Ganymede, 1635
Susanna şi bătrânii, 1634
Flora, 1634
Self-Portrait, 1659, National Gallery of Art (Washington, DC, SUA)
Rămas văduv, Rembrandt angajează o educatoare pentru fiul său, Titus. În 1646, acestă sarcină va fi luată de Hendrickje Stoffels, care îndeplineşte un rol dublu, acela de educatoare şi de ibovnică. Pictorul este din nou foarte îndrăgostit, trăiesc ca soţ şi soţie, dar nu se căsătoresc oficial. Justiţia ecleziastică îi acuză de imoralitate, citându-i în proces. Încălcând normele legale în vigoare în Olanda secolului al XVII-lea, Hendrickje mai trăieşte nouă ani alături de artistul tot mai bătrân şi mai izolat de lume. Creditorii îl urmăresc tot mai insistent, relaţiile artistului cu beneficiarii se deteriorează şi ele. În 1656 Rembrandt este ruinat. Colecţia sa de artă este scoasă la licitaţie şi vândută, operele îi sunt împrăştiate. Cu toate acestea îşi continuă munca de creaţie. Din această ultimă perioadă datează Sindicii postăvarilor 1662, o serie de autoportrete, Logodnica evreică 1665. Hendickje moare în 1663. De acum încolo Titus se îngijeşte de părintele său, dar şi el moare în 1668, cu un an înainte de sfârşitul tatălui său.
Rembrandt se stinge din viaţă la 14 octombrie 1669 într-o casă mică din cartierul Rozengracht. Este înmormântat în Westerkerk, într-un mormânt nemarcat.
Şcoala lui Rembrandt
În ciuda faptului că spre sfârşitul vieţii a fost chinuit de multe griji şi de sărăcie, Rembrandt nu a fost geniul solitar şi neînţeles al epocii sale. În atelierul său pictează numeroase tablouri, al căror stil este preluat de tinerii pictori care studiază acolo. Elevii săi învaţă arta picturii copiind operele maestrului, ceea ce face ca în comerţul de artă să pătrundă "Rembrandt-uri false". În cadrul unui program de cercetare iniţiat şi condus de specialişti olandezi, s-a constatat că, dacă la începutul secolului al XX-lea erau atribuite lui Rembrandt circa o mie de lucrări, astăzi sunt considerate ca fiind opere autentice ceva mai mult de o treime din acestea. Printre discipolii lui Rembrandt sunt de menţionat: Gerrit Dou 1613-1675, Govaert Flink1615-1660 şi mai ales Carel Fabritius 1622-1654 din Delft, fără îndoială cel mai talentat dintre elevii săi, mort de tânăr într-un accident.
"Sasuke" 1634
"Batşeba 1654
"Întoarcerea Fiului Risipitor" 1668
Danae 1636
Portret al tatălui său
Portret mama sa in anul 1639
"Batşeba 1654
"Întoarcerea Fiului Risipitor" 1668
Danae 1636
Portret al tatălui său
Portret mama sa in anul 1639
"Artakseks, Haman, şi Esther"
Alegorie muzicale, 1626, Rijksmuseum (Amsterdam, Olanda)
Tobit şi Anna cu Kid, 1626, Rijksmuseum (Amsterdam, Olanda)
Preoteasa Anne (cunoscut sub numele de "Mama lui Rembrandt"), 1631, Rijksmuseum (Amsterdam, Olanda)
Balaam a ASS, 1626, Muzeul de Coniac-Jay (Paris, Franţa)
Arhanghelul părăseşte familia lui Tobias, 1637, Muzeul Luvru (Paris, Franţa)
Hristos par a Mariei Magdalena, 1638, Colectia Regal, Palatul Buckingham (Londra, Regatul Unit)
Sfânta Familie, 1630, Pinakothek (München, Bavaria, Germania)
Sfânta Familie, 1640, Muzeul Luvru (Paris, Franţa)
În aşteptare, 1647, Galeria Naţională de Scoţia (Edinburgh, Marea Britanie)
Jeremais plâns distrugerea Ierusalimului, 1630, Rijksmuseum (Amsterdam, Olanda)
Maria Trip, 1639, Rijksmuseum (Amsterdam, Olanda)
Saskia, 1634, Gem ‰ ldegalerie (Kassel, Germania)
Privelişte numai de Rembrandt (c. 1630) a fost furat în 1990 la Muzeul Isabella Gardner, şi în continuare la mare.
Înălţarea Domnului, 1636
Violul a lui Ganymede, 1635
Susanna şi bătrânii, 1634
Flora, 1634
Self-Portrait, 1659, National Gallery of Art (Washington, DC, SUA)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu