"Artistul prin opera sa nu urmareşte decat să realizeze, sa-şi exprime sentimentele, impresiile, credinţele sale. Arta nu este în motiv, ci în atitudinea artistului faţă de motiv." (Ştefan Popescu)
"Într-o cunoscută stampă veche care reprezintă Scara Vieţii , omul înainte de a coborâ spre mormânt cu palma în dreptul ochilor se uită în zare în urma lui îsi aminteste trecutul îsi examinează activitatea . Este ceea ce fac eu acum şi rămân uimit de modesta însemnătate a operei mele, de cât de puţin am realizat din ceea ce acum cincizeci de ani doream şi speram să pot înfăptui. Ştiu totuşi că nici autorul nici contemporanii nu pot să aibă justă măsură în aprecierea unei vieţi. Timpul sigur asează omul şi opera la locul lor.Cu aceasta mă prezint înaintea lui Dumnezeu şi a voastră." Ştefan Popescu
Ştefan Popescu (n. 20 ianuarie 1872, Finţeşti,judeţul Buzău - d. 1948, Bucureşti) a fost un pictor, desenator ,gravor ,membru de onoare al Academiei Române din anul 1936. A studiat la Academia de Arte din Munchen şi Academia de Arte din Paris.[1] Este unul dintre gravorii de referinţă din arta românească, operele sale reprezentând un punct de reper în dezvoltarea graficii de şevalet cât şi a gravurii din România.[2] În Franţa este cunoscut şi cu numele de Stefan Popesco din perioada în care a fost student la Academia de Arte din Paris .
În 1900 a plecat la Paris apoi Bretania împreună cu Gheorghe Petraşcu.Studiază anatomia la Bucureşti. În anul 1901 are prima expoziţie de grup la Ateneul Român din Bucureşti . În 1904 este premiat la Munchen cu medalia de aur la Expoziţia Internaţională Münchner Sezession.[3] Şi-a organizat prima lui expoziţie personală în 1904 la Paris, expunând apoi la Berlin alături de Claude Monet şi Edgar Degas
Având o profundă sensibilitate religiosă Ştefan Popescu a realizat cu mare migală artistică un număr însemnat de lucrări cu temă religiosă (gravuri, desene, studii ) având în centrul lor mănăstirile: Golia (Iaşi) ,Cozia ,Hurezu , Polovragi , Biserica Curţii Domneşti din Târgovişte , precum şi studii de broderie religiosă ortodoxă românească
Premii şi distincţii
Medalia de aur la Expoziţia Internaţională Münchner Sezession Munchen (1904)
Premiul întâi al Expoziţiei Internaţionale Paris (1937)
Premiul Naţional pentru pictură (1928)
Gradul de Cavaler al Ordinului Legiunea de Onoare acordat de Statul francez (1925)
Membru de onoare al Academiei Române (1936), al 2 lea pictor membru al Academiei după Gheorghe Petraşcu
