Katana - samurai

Samurai

Samuraiului, luptătorul medieval, i s-a atribuit statutul de model suprem şi mereu actual al desăvârşirii japoneze.

Samurai este un termen care a fost folosit în Japonia pentru a desemna indivizi aparţinînd nobilimii militare. Samuraiul era literar servitorul unui nobil.

Au existat şi femei samurai. Chiar şi ele se ucideau dacã erau îndemnate de soţ sau de cãpetenia localã. Spre deosebire de bãrbaţi ele îşi tãiau beregata.

Samuraiul de orice rang îl putea ucide fãrã sã dea socotelã pe orice persoana inferioarã lui ca grad social (ţãranii, negustorii), dupã bunul lui plac, indiferent dacã era bãrbat, femeie sau copil, indiferent de motiv sau chiar pentru a-şi încerca tãişul sabiei. Se crede cã sabia samuraiului era cea mai agerã din lume, chiar mai agerã decât celebra Sabie de Damasc.În Japonia doar samuraiului îi era îngãduit sã poarte arme. Oricine ataca un samurai era considerat a fi un rãzvrãtit şi era executat pe loc. De asemenea oricine vedea un atac de nesupunere şi nu informa autoritãţile de îndatã era omorât, iar pedeapsa sa cãdea şi asupra familiei sale.

Un samurai din secolul al XVII-lea pe nume Miyamoto Musashi spunea că jurământul samuraiului înseamnă devotament până la moarte. Codul războinicului impunea onoare, respect faţă de cuvântul dat, spirit de sacrificiu şi dispreţ total faţă de moarte. Spre a evita umilinţa captivităţii, iar mai târziu spre a-şi demonstra credinţa faţă de stăpân sau spre a protesta împotriva conduitei nedrepte a unui superior, în secolele XIII-XIV a apărut obiceiul numit harakiri (ceea ce se traduce prin "a-ţi spinteca burta") sau seppuku, derivat din chineză. Adeseori, în caz de înfrângere, în urma luptelor, aveau loc chiar sinucideri colective, şefii de clan obligând la acest act disperat sute de războinici.

Esenţial de reţinut este că niciodată moartea nu i-a îngrozit pe japonezi. Moartea însemna o firească şi binefăcătoare reintegrare în natură a defunctului, care devenea spirit, urmând să-i protejeze pe cei vii, dacă aceştia continuau să-l venereze.În secolul al XIX-lea, un număr apreciabil de samurai sărăciţi îşi refac situaţia economică devenind comercianţi la Nagasaki, Osaka şi Edo. Unii dintre aceştia îşi ridicaseră gradul de pregătire intelectuală, afirmându-se în domeniul literaturii şi artelor.

Odată cu instaurarea Erei Meiji din 1868, rolul samuraiului medieval va primi alte valenţe, lucru firesc într-o societate care intra în Epoca modernă.

Samuraiul purta două săbii, una lungă (katana) şi una scurtă (wakizashi). Ei erau cei care-i apărau pe shogun şi pe daimyo – nobilul feudal.

Katana (Katana) - sabie japoneza

Katana este sabia lunga japoneza cu taisul pe o singura parte care a fost folosita in special dupa anul 1400. Majoritatea japonezilor folosesc acest cuvânt la modul general, atunci când se refera la o sabie. Când spunem katana insa trebuie sa ne imaginam sabia usor curba, ascutita pe o singura parte, folosita de samuraii japonezi. Arma era purtata de obicei împreuna cu o sabie scurta (denumita wakizashi sau shoto) asemanatoare cu katana, ambele fiind folosite de catre razboinicii japonezi - buke (bushi). Cele doua sabii purtate împreuna se numeau daisho (marele ansamblu), care se poate traduce mot-ŕ-mot "mare-mic". Acestea reprezentau pozitia sociala si onoarea personala a samurailor. Katana, sabia cea lunga, era folosita in lupta, in timp ce sabia scurta era considerata o arma de extrema urgenta si era folosita la înjunghiere, lupta in spatii înguste sau pentru seppuku – ritualul de sinucidere. Teaca katanei este cunoscuta sub numele de saya, iar garda sabiei tsuba, acestea împreuna cu alte parti necesare montajului fiind considerate adevarate opere de arta.

In principal katana este folosita pentru taiere, desi forma usor curba ii permite sa fie eficienta si la împungeri. Desi designul mânerului este facut pentru tinerea cu ambele mâini, exista unele tehnici de prindere cu o singura mana. Conform traditiei este purtata la brâu, in teaca, cu lama in sus. Scopul initial pentru care se practicau artele martiale cu sabia s-a învechit si arte precum kenjutsu si iaijutsu s-au transformat in arte martiale moderne adaptate zilelor noastre. Arta mânuirii katanei si de atacare a adversarului imaginar cu aceasta se numeste iaido, iar kendo este arta duelarii cu sabia de bambus, luptatorii fiind protejati de o masca si o armura. Vechile scoli ale sabiei, cum ar fi Kashima Shinto-ryu, Kashima Shin-ryu, sau Tenshin Shoden Katori Shinto-ryu, înca exista. Cea mai faimoasa si apreciata tehnica este "Nitto Ryu", aceasta constând utilizarea concomitenta in lupta a katanei si a wakizashiului, Miyamoto Musashi fiind cel mai faimos samurai care a folosit si perfectionat acesta tehnica.

Katana era considerata sufletul samuraiului. Desi foarte multe arme din vremea samurailor si-au pierdut popularitatea, katana a ramas la fel de apreciata si faimoasa pina in zilele noastre. O mare parte din cultura japoneza se învârte in jurul katanei. De-a lungul istoriei japoneze pentru o lunga perioada de timp, doar samurailor le era permis sa poarte sabia, iar faptul ca un taran purta o arma era un motiv suficient ca acesta sa fie ucis. Au fost si momente triste când samuraii izgoniti, (numiti Ronin) nu de putine ori, pentru bani, au fost nevoiti sa-si vânda sabiile. Din acel moment practic ei ramâneau fara suflet.

Tehnicile de purtare, curatire, afisare, ascutire si mânuire au devenit din ce in ce mai elaborate, evoluând de la o era la alta. De exemplu, un samurai trebuia sa aiba grija de modul in care purta sabia in momentul in care intra in casa cuiva, sa fie atent la pozitia si orientarea acesteia. Purtarea katanei intr-o pozitie din care era usor de tras din teaca inspira suspiciune si agresiune. Purtarea katanei pe partea stânga sau dreapta, cu lama in sus sau in jos erau niste aspecte foarte importante si tineau de prestanta si eticheta fiecaruia. De asemenea un lucru foarte important era pastrarea katanei, de cele mai multe ori katana fiind asezata alaturi de wakizashi pe un stativ special, denumit katana-kake, cu lama in sus si cu mânerul orientat spre stânga. Katana mai putea fi asezata si intr-un altfel de stativ, cu mânerul fixat in jos, teaca in sus si taisul orientat in spate.Sursa: katana.ro