1938 - S–a născut tenorul Ludovic Spiess, fost ministru al Culturii şi director al Operei Naţionale din Bucureşti (m.29.01.2006).
Ludovic Spiess (n. 13 mai 1938, Cluj – d. 29 ianuarie 2006, Drăgăneşti, judeţul Teleorman) a fost un tenor lirico-spint român, ministru al culturii între 1991-1992 şi director al Operei Române din Bucureşti între 2001-2005.
Studiile le-a început la Cluj, cu Vasile Corpaci şi Ion Mărgineanu, după care pleacă la Bucureşti, unde continuă studiile cu profesorul Gheorghe Paşcu. Se căsătoreşte foarte devreme cu pianista Gerda Zach. După o scurtă perioadă petrecută la Ansamblul Armatei şi debutul la Teatrul Muzical din Braşov, în toamna anului 1962 devine solist al Teatrului de Operetă din Bucureşti (1962 - 1964), unde cântă în Lăsaţi-mă să cânt şi Lysistrata de Gherase Dendrino, Voievodul ţiganilor de Johann Strauss şi Ţara surâsului de Lehar. Spiess şi-a continuat studiile la Bucureşti cu celebrul bariton Petre Ştefănescu Goangă, în 1964 ajungând solist al Operei Române (1964 - 1988).
Urmează pentru el perioada marilor reuşite internaţionale : Marele Premiu la Toulouse (1964), Marele Premiu şi alte două premii de interpretare la Rio de Janeiro (1965), Premiul I la s'Hertogenbosch (1966) şi o bursă de studii la Milano pentru un an. Între timp debutează la Opera Română în Rigoletto, la Opera Română din Cluj şi la Toulouse în Samson şi Dalila. La Milano studiază cu renumitul profesor Antonio Narducci. Urmează contracte la operele din Stuttgart, Wiesbaden, Munchen, Koln, San Francisco, Los Angeles, Buenos Aires şi Verona, fiind apreciat peste tot. La Salzburg atrage atenţia marelui dirijor Herbert von Karajan, cu care va realiza rolul Dimitri din Boris Godunov de Musorgski.
În 1970 apare la Foro Italico din Roma într-un concert-spectacol, cu dirijorul american Leonard Bernstein, sub a cărui baghetă va interpreta apoi la Viena, Cavalerul rozelor de Richard Strauss. La 32 de ani debutează la Scala, în rolul său favorit - Calaf. La Metropolitan Opera din New York cântă in cinci reprezentaţii ale operelor Trubadurul, Fidelio şi Paiaţe. Cântă Bal mascat la Buenos Aires, Tosca la San Francisco, Fidelio la Bicentenarul Beethoven de la Bonn, Boema şi Tosca la Munchen, Trubadurul şi Bal mascat la Napoli, Aida la Roma, Trubadurul, alături de Montserrat Caballé la Teatrul Antic din Orange, unde realizează primul film de televiziune şi Aida la Covent Garden din Londra, împreună cu Leontyne Price. Până în anul 1981 Spiess adaugă la repertoriul său câteva partituri vocal-simfonice de referinţă : Cântecul pământului de Mahler, Requiemul de Verdi, Missa Solemnis de Beethoven şi Ioana pe rug de Honegger.
Ludovic Spiess a cântat alături de nume mari precum: Brigit Nilsson, Martina Arroyo, Nicolai Ghiaurov, Christa Ludwig, Gwyneth Jones, Katia Ricciarelli, Virginia Zeani, Peter Schreier, Mario Sereni, Cesare Siepi, Sena Juriac, Dietrich Fischer-Dieskau...colaborând cu dirijori precum: Leonard Bernstein, Herbert von Karajan, Karl Bohm, Roberto Benzi, Giuseppe Patane, Alberto Erede, Otto Klemperer, Kurt Adler, Nello Santi, Wolfgang Sawalisch, Francesco Molinari-Pradelli, Josef Krips, Rafael Kubelik, Gianandrea Gavazzeni, Boris Haitink, Michel Plasson sau Ricardo Muti.
A avut o carieră densă, deşi destul de scurtă, pe care a completato în plan socio-politic, fiind Directorul Festivalului Internaţional "George Enescu" în anul 1991, Ministru al Culturii în Guvernul Stolojan (1991-1992), director al Operei Române din Bucureşti între 2001-2005 şi Preşedintele Comitetului Naţional Român pentru UNICEF. Ca ministru al culturii în guvernul Stolojan, a redeschis Castelul Peleş vizitatorilor, amenajându-l ca muzeu, şi a organizat centre culturale româneşti la Viena, Budapesta, Veneţia şi New York.
Ludovic Spiess are numeroase înregistrări la Electrecord dar şi în străinătate la case de discuri precum: Decca, Philips, EMI, Intercord, RCA sau Ariola.
A murit de infarct în timpul unei partide de vânătoare în judeţul Teleorman. Între hobyurile lui Spiess s-au regăsit vânătoarea, pescuitul, ping-pongul, gătitul şi colecţonatul pipelor.
Premii şi Distincţii
premiul I, Toulouse, 1964
premiul I, Concursul de canto de la Rio de Janeiro, 1965
premiul I, Olanda, 1966
Crucea de Onoare a Austriei pentru Ştiinţă şi Artă - Clasa I
Doctor Honoris Causa - Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti (2004)
