Gheorghe Mocanu

Talent în ale penelului  profesorul meu timp de doisprezece ani care mi-a fermecat copilaria:

Ghoerghe Mocanu

“Dragul meu prieten, daca vrei sa umbli cu mine in lumea care mi-a leganat copilaria, daca vrei sa-mi fii confident, rascoleste-ti sufletul pana vei da de izul de iarba si flori, de colb si de ninsori (…). M-ai intrebat cindva de ce pictez, m-ai intrebat de ce imi impart sufletul intre sevalet si catedra…M-ai intrebat…N-am sa-ti pot raspunde intru totul. Pentru asta imi trebuie mult timp dupa ce timpul se va sfirsi pentru mine (…) ”.

O mare pierdere pentru arta plastica faurita de atâtea talente din zona Onesti, multe modelate de catre acest cuceritor “slefuitor”.Destinul sau a facut ca, in mod straniu, sa moara la fel cum si-a pierdut viata Ion Diaconescu, cel care a dat numele cercului de desen pe care il conducea. Amindoi au sfirsit intr-un accident de tren.

Din primul an al numirii sale ca profesor a infiintat Cercul de desen “Ion Diaconescu” si a lucrat impreuna cu elevii pe care i-a indrumat in proiecte UNICEF si UNESCO, obtinând numeroase succese internationale. Timp de câteva decenii, Cercul de desen “Ion Diaconescu” a fost cel mai apreciat si premiat cerc de desen din tara iar prof. Ghita Mocanu a fost promotorul unor idei inedite.

”A fost norocul nostru de a fi contemporani cu acest profesor. Pentru noi era ca cel de-al doilea parinte, ne-a unit intr-o familie si ne-a insuflat puterea de munca in domeniul artei. Mereu ne spunea ca «din vise trebuie sa creezi ceva, sa pui pe hârtie». Aici, in spatiul cercului de desen, dincolo de mestesugul artei intâlneam bucuriile când ne lansa câte o tema ori un concurs, dar si lumina care deschidea mintea si sufletul. Profesorul Mocanu vorbea cu sensibilitate, cu emotii si implicare, gasind numeroase sensuri temei ce o propunea cu mare generozitate”. 

In acest sir al marturisirilor redam si confesiunile altei eleve a profesorului Ghita Mocanu. Doina Bruma a facut parte din prima generatie a “Cercului de desen” iar acum isi aminteste:”De la scânteia aruncata de profesorul Ghita Mocanu lua nastere ideea si compozitia lucrarii. Profesorul Mocanu nu punea accent pe talent, ci pe daruire si imaginatie. S-au detasat astfel elevi care voiau sa se afirme de unii singuri, dar profesorul avea cel «de-al n -lea simt», sa te modeleze. Unii au descoperit ca au veleitati, dorinta celui din urma fiind aceea de a ajunge primul. Creatia a crescut de la sine iar profesorul - pictor Mocanu ne spunea ca «sufletele trebuie sa rezoneze cu incredere si sentimentul acceptarii». A facut astfel ca cei care câstigau premii sa nu fie priviti cu egoism si ne reamintea ca fiecare din membrii cercului au o parte de merit in câstigarea unui premiu”.

Pedagogul

Încă din primul an de profesorat, înfiinţează Cercul de desen „Ion Diaconescu”, pe care îl conduce până la dispariţia sa. Cercul este, de-a lungul deceniilor 7, 8 şi 9 ale secolului trecut, cel mai apreciat şi premiat din ţară. Concepţia pedagogică pe care a promovat-o întreaga viaţă a fost animată de dorinţa de oferi copiilor acces la cultura şi educaţia plastică într-o modalitate accesibilă. Elaborează un ciclu de 15 lecţii-poveşti, versificate, însoţite de muzică, în care elementele de limbaj plastic sunt introduse ca personaje, facilitând asimilarea noţiunilor abstracte şi făcând din ora de desen o adevărată bucurie de a cunoaşte şi de a desena, urmărind „Călătoria în ţara lui Cromo Împărat”. 

Gheorghe (Ghiţă) Mocanu (n. 31 martie 1938, Vâlcele, judeţul Bacău, d. 28 august 1993, Oneşti) a fost pictor, profesor de desen, iniţiatorul şi mentorul cercului de desen „Ion Diaconescu” din Oneşti.

S-a născut lângă Târgu Ocna, în satul Vâlcele, ca fiu al lui Grigore şi al Elenei Mocanu. După absolvirea studiilor liceale şi satisfacerea stagiului militar, între anii 1959 şi 1961, ca instructor artistic la Casa de Cultură Tg. Ocna, are prilejul să cunoască temeinic tradiţia folclorică a zonei, care îi va fi un permanent punct de reper în destinul artistic şi pedagogic. În 1965 a absolvit Facultatea de Arte Plastice din cadrul Institutului Pedagogic Bucureşti, unde a studiat cu A. Secoşanu, V. Merica, N. Hilohi. În 1966 primeşte numirea ca profesor la catedra de desen a Şcolii Generale nr. 5 din Oneşti, unde, în acelaşi an, înfiinţează Cercul de desen „Ion Diaconescu”. În paralel, conduce clasa de grafică din Oneşti a Şcolii Populare de Artă – Bacău. Încă din primul an de profesorat se implică în viaţa cultural-artistică a zonei, participând la expoziţii de grup şi remarcându-se prin expoziţii personale cu o periodicitate cvasianuală. De-a lungul carierei se implică, împreună cu elevii pe care îi îndrumă, în proiecte UNICEF şi UNESCO, în urma cărora cercul de desen dobândeşte o binemeritată notorietate internaţională. În urma reuşitelor la concursul „Autori copiii” al revistei „Tribuna României”, va lega o strânsă prietenie cu poetul Petre Ghelmez.

Pictorul

Ca artist plastic, Gh. Mocanu cultivă peisajul şi natura statică (în special flori), năzuind să reflecte căldura şi lumina locurilor natale. Majoritatea pânzelor sale sunt uleiuri care traversează, de-a lungul parcursului artistic, o evoluţie cromatică de la griuri delicate, evanescente, subtile, marcate de accente grafice rafinate, la tonuri exuberante, grave pe alocuri, exprimând bucuria de a trăi, de a privi, de a simţi a artistului. Marea sa pasiune, care dă deopotrivă măsura sensibilităţii şi a talentului său este însă acuarela, căreia îi conferă o vibraţie intensă, fulgurantă, de un autentic şi interiorizat lirism, fiecare lucrare echivalând cu o mărturie de o religioasă sinceritate asupra motivului înfăţişat.

Expoziţii

30 de expoziţii personale în Oneşti, Bacău, Iaşi, Suceava, Reşiţa, Slănic-Moldova, Piatra Neamţ, Satu Mare, Bucureşti

Participări la expoziţii collective ale Filialelor UAP Bacău şi Iaşi

1973-Expoziţia republicană a cadrelor didactice

Expoziţia interjudeţeană Bacău – Brăila – Galaţi la Ateneul Român

Expoziţia republicană de pictură şi grafică – Sala Dalles - Bucureşti

1979 - Expoziţia „Prezenţe culturale băcăuane în capitală” – Muzeul Colecţiilor de Artă

1984 - Expoziţie personală – Teatrul Mic – Bucureşti

1987 - Expoziţie personală la sediul Uniunii Sindicatelor din Învăţământ – Bucureşti

1989 - Expoziţie de acuarelă la Galeriile Municipiului Bucureşti

1990 - Expoziţie de acuarelă şi ulei – Karlsruhe – Germania

1991 - Expoziţie de acuarelă şi ulei – Fontanellato – Italia

1992 - Premiul I - acuarelă şi Premiul II – ulei la Expoziţia anuală din Maclean – Australia

1995 - Expoziţie de acuarelă şi ulei la sediul Ministerului de Externe – Bucureşti

1997 – Expoziţie la sediul Societăţii Române de Radiodifuziune – Bucureşti

1998 – Expoziţia retrospectivă „Lumea din spatele ochilor”- Oneşti - în organizarea Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti”

2005 – Expoziţie retrospectivă şi documentară – Spaţiul ezpoziţional al Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti” Oneşti

2008 - Expoziţie retrospectivă „Restituiri" - Sectia de Arta a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu" Bacău

Aprecieri critice

Dan Grigorescu

„Un romantic care ascultă de legile clasicismului, pentru că vede în ele triumful raţiunii atotcuprinzătoare. (…) O artă de mare sinceritate în care culoarea pluteşte, irizată de o lumină calmă; pictura lui delicată, discretă, ascunde un simţ sigur al construcţiei care nu devine niciodată ostentativ. Acuarelele sale nu se rezumă la stenografierea unei privelişti, aşa cum se iveşte într-un anume ceas al luminii, ci consemnează limpede o stare de spirit a artistului; ele au o surprinzătoare soliditate -surprinzătoare pentru cei deprinşi cu prejudecata că acuarela e o artă a spontaneităţii. La Gh. Mocanu, spontaneitatea e aparentă: dincolo de ea se ghiceşte studiu îndelungat care, prin acumulări treptate ale tehnicii, ajunge să se înfăţişeze într-o mare libertate a liniei ce trasează contururile, a culorii, a trecerilor şi a suprapunerii subtile de tonuri”

Ion Frunzetti

„Pictorul Gh. Mocanu e un liric. Lirica picturii lui e cea a tradiţiei româneşti a poeziei: laudă vieţii acesteia omeneşti pe lume, laudă lumii care se dăruie omului cu toate frumuseţile ei şi cu amarurile-i toate”

Petre Ghelmez

„Adevărate  la prima privire, peisajele lui Gh. Mocanu se dovedesc, până la urmă, subtile ocheane prin care putem privi esenţele lumii. Fiindcă lucrarea de o clipă a artistului nu-i altceva decăt rezultatul unor îndelungi şi adânci meditaţii.”

Scoala

De asemenea, elaborează studii şi lucrări de specialitate, publicate în „Tribuna şcolii” şi „Revista de pedagogie”. În „Enciclopedia practică a copiilor” semnează capitolul dedicat artei plastice. În 1979 iniţiază, organizează şi conduce primul Şantier Naţional de Artă Plastică a Copiilor la Clinica de Stomatologie Infantilă din Iaşi, unde reuneşte 7 cercuri de desen din ţară pentru a realiza decorarea spaţiilor interioare. În 1991 înfiinţează, pe structura cercului de desen, Clubul UNESCO pentru Tineret şi Copii, urmărind coordonarea activităţii cu cea a organizaţiilor de acelaşi gen din Europa, prin schimburi culturale, educaţionale şi ştiinţifice. În anul 1991, prin colaborare cu Clubul UNESCO din Parma-Italia, organizează şantierul de artă plastică din Fontanellato, iar în 1992 şi 1993 pe cele din Bedonia, unde copiii de la cercul de desen „Ion Diaconescu” realizează lucrări de pictură murală care decorează instituţii de învăţământ. Personalitate multilaterală, organizează, cu membrii cercului pe care îl conduce, interesante activităti în afara orelor de curs, legând arta plastică de celelalte discipline, cum ar fi literatura sau istoria. Se stinge din viaţă în plină activitate, proiectele sale legate de stimularea creativităţii copiilor şi tinerilor rămânând nefinalizate.

„Gh. Mocanu avea o împatamit neistovita încredere în forta purificatoare a copilariei si a artei. Convins ca asemeni artistilor, copii descopera si povestesc lumea în cuvânt si culoare asa cum o vad, asa cum o vor, în tonalitati de bucurie si reînnoita speranta....” 

VIRGINIA BURDUJA 

„Mocanu si-a luat sarcina sa spuna lumii, ce din el, e lumea traita, si ce, din lume este El”

ION FRUNZETTI

Elena Mocanu: “A fost nemultumit”

Elena Mocanu a venit la vernisaj in cirja, sprijinita de rude. In ciuda virstei sale inaintate, sotia artistului, fosta profesoara de limba franceza, isi pastreaza o anumita eleganta in gesturi. Pacalita de privirea sa ferma din timpul vernisajului, data poate si de ochiul de sticla, ma surprinde caldura pe care o emana cind stam de vorba. “El se bucura de fiecare expozitie, de fiecare iesire in lume, de faptul ca lumea aprecia lucrarile lui si pe undeva asta ii dadea imbold sa lucreze mai mult. Nu vreau sa fac alte afirmatii, dar si el a fost nemultumit si eu sunt nemultumita de felul in care a fost ajutat de colegi, de cei de care de fapt depindea recunoasterea lui artistica”, marturiseste Elena Mocanu. Sotia pictorului spune cu regret ca pentru noile sau mai vechile generatii de artisti Ghita Mocanu nu reprezinta azi un subiect interesant de cercetare. “Oameni de buna credinta, cunostiinte, prieteni, ma mai intreaba despre el, dar cei din lumea artistica, nu”.

Un proiect de casa memoriala mort in fasa

Elena Mocanu povesteste ca imediat dupa decesul sotului sau s-a nascut intentia de a se contrui o Casa memoriala “Ghita Mocanu” in curtea scolii care-i poarta numele. “Bazele au fost puse, cimentul a fost turnat dar totul a incetat cind s-a ajuns la problema banilor. Parterul ar fi fost cu lucrari ale sotului meu iar la etajul I, un atelier pentru copii. Singurul care s-a tinut de cuvint din toti cei care-au zis ca sprijina acest proiect a fost inginerul Anastasiu, de la Combinatul Chimic”.

In patrimoniul familiei exista astazi citeva sute de lucrari are artistului, uleiuri inramate si acuarele ramase in paspartu. “Vor ramine mostenire la nepoti. Am primit foarte multe solicitari sa vind, din partea unor oameni care l-au cunoscut, care vor sa aiba un tablou de-al lui in casa, ceva frumos. Nu ma pot desparti de ele. Fiecare tablou mi-aduce aminte de un moment din viata”, a incheiat sotia artistului.

Destinul sau a facut ca, in mod straniu, sa moara la fel cum si-a pierdut viata Ion Diaconescu, cel care a dat numele cercului de desen pe care il conducea. Amindoi au sfirsit intr-un accident de tren.

Un moment emotionant al intilnirii a fost provocat de unul dintre nepoteii artistului, care in fata audientei de la Muzeul de Arta a dat glas unor ginduri ale lui Ghita Mocanu:

“Dragul meu prieten, daca vrei sa umbli cu mine in lumea care mi-a leganat copilaria, daca vrei sa-mi fii confident, rascoleste-ti sufletul pina vei da de izul de iarba si flori, de colb si de ninsori (…). M-ai intrebat cindva de ce pictez, m-ai intrebat de ce imi impart sufletul intre sevalet si catedra…M-ai intrebat…N-am sa-ti pot raspunde intru totul. Pentru asta imi trebuie mult timp dupa ce timpul se va sfirsi pentru mine (…) ”.

Mi-a placut sa descopar interesul familiei ca Ghita Mocanu sa nu fie uitat. Demersurile pentru aceasta expozitie comemorativa le-a purtat Tiberiu Mocanu, unul dintre nepotii artistului.

Sotia profesorului si dansa a fost o eminenta profesoara

O expozitie in amintirea unui artist plastic uitat: “Gheorghe Mocanu - Restituiri” din 2008

Sentimentul pe care l-am avut la acest vernisaj a fost ca iau parte la un moment important pentru istoria artei bacauane. Pentru ca sotia profesorului si pictorului onestean Ghita Mocanu era acolo, cea mai apropiata persoana de viata si profesia lui, o sursa deci de amanunte biografice pe care anii o vor lua, trecind, cu ei. Linga autoportretul artistului plastic, cu aceeasi privire, de tristete impietrita parca, urmareste Elena Mocanu cum clipele si vorbele se coaguleaza in jurul amintirii sotului sau. Ea stie cum era el, stie care ii erau gindurile, stie cum si de ce a plecat. Pe 28 august 2008, cind s-au implinit 15 ani din ziua in care Ghita Mocanu s-a aruncat in amintirea sau in uitarea noastra, murind, Sectia de Arta a Complexului Muzeal “Iulian Antonescu” i-a deschis, in colaborare cu familia acestuia, o expozitie personala de acuarela si pictura, eveniment la care au venit rude, prieteni dar prea putini colegi de breasla. Dintre membrii Uniunii Artistilor Plastici din Romania - Filiala Bacau n-au fost la vernisaj decit tinarul presedinte Dionis Puscuta, Aurel Stanciu, Ovidiu Marciuc, Mihai Butnaru, Ioan Burlacu.