1841: Mihail Lermontov, poet, prozator,dramaturg si pictor rus (n. 1814)
Mihail Lermontov - Romanta
Pe-al marii tarm sta dîrza o stînca-ntunecata,
Pe fruntea ei, un trasnet se abatuse-odata.
Si-a despicat-o-n doua lasînd la mijloc cale
pe care spuma apei în clocot se pravale.
Sînt doua stînci straine, cum le-a lasat furtuna.
Lungi crapaturi arata c-au fost odata una.
La fel, pe noi bîrfirea sa ne desparta vreu
Si totusi, pentru tine, strain eu n-am sa fiu.
Nu ne-ntîlnim. Iar daca s-ar pomeni de mine
În fata ta, ai zice: "Cine-i acela? Cine?"
De-ai sa hulesti viata-mi cu tine, împletita,
Ai sa-ntelegi ca, astfel, tu însati esti hulita.
Din amintiri- pe mine, simtirea mea-nfocata,
N-ai sa le smulgi... Nici clipa trecuta. Niciodata.
Mihail Lermontov - Rugaciunea
În clipe de amaraciune
Când scârba ma cuprinde,
De-o mângâioasa rugaciune
Eu îmi aduc aminte.
S-o putere-nviitoare
Dintr-însa îmi rasuna
Si o simtire alinatoare
Cu dânsa împreuna...
Parca dai jos o greutate
Când grijile-nceteaza,
Nadejdi, credinte-apropiate
Viata-ti lumineaza...
Mihail Iurievici Lermontov ( n. 15 octombrie – 3 octombrie stil vechi – 1814 d. 27 iulie – 15 iulie stil vechi – 1841) a fost un scriitor romantic rus.
În scurta lui viaţă a fost un duşman declarat al ţarismului, al asupririi şi nedreptăţii, întreaga lui operă fiind un aspru şi necruţător rechizitoriu la adresa celor lângă tron pitiţi, a celor de lege ocrotiţi. Biciuind cu versul lui de fier şi pară viciile societăţii contemporane şi strâmba ei întocmire, propovăduind iubire şi adevăr, Lermontov şi-a afirmat înalta lui concepţie despre rolul poetului şi poeziei. Prigoana celor huliţi de poet pentru fărădelegile lor n-a întârziat să vină. Lermontov ia drumul surghiunului, fiind trimis in Caucaz,din ordinul ţarului. Peisajul sălbatic al naturii caucaziene îl întâlnim în nenumărate poezii lirice, în poemele Mţîri şi Demonul, în romanul “Un erou al timpului nostru”, constituind nu numai un cadru exterior, ci şi o expresie a forţei nestăvilite. În acest cadru poetul îşi afirmă cu o vigoare rară crezul estetic.
Poezia “Poetul” (1838) transmite mesajul major al artistului-cetăţean, care odinioară cu ritmul vânjos al vorbei sale putea la luptă pe ostasi să-i mâie,-în opoziţie cu poetul pasiv care şi-a uitat menirea: Ai dat în schimb pe aur puterea ta de-oţel, ce uimea pe vremuri omenirea. Folosind simbolul pumnalului cu tăiuş fidel şi veşnic treaz, poetul este îndemnat să-şi ducă în lume înalta lui solie. Dar această solie, cuvântul profetic al purtătorului de adevăr şi de dreptate, se loveşte de fastul şi spoiala veacului său lânced şi revolta culminează în stigmatul societăţii mondene, parazitare. Poetul se vede înconjurat de-o
“…gloată cu fel de fel de inşi Cu vorbe şi zorzoane în lumea lor deprinşi, Cu muzica şi dansuri şi minciuni- Predicatori sălbatici adesea-ncep să urle, Sub masca unor oameni cuviincioşi şi buni.” (1ianuarie-1840)
De aici izvorăşte spiritul lui de negare, un dezacord dramatic cu mediul social al clasei dominante pe care-l detesta, sugerându-i imaginea simbolică a profetului hulit, ”lovit cu pietre şi alungat de cei din preajmă-mi răi la fire, în ochii cărora citeşte doar patimă şi răutate” Şi-atunci, scârbit, poetul-profet fuge de oameni în pustiu.” Profetul”-1841. Atitudinea de izolare, de evadare din minciuna şi falsitatea societăţii privilegiate, nu are la Lermontov substanţa intimistă a singurătăţii voite, căutate. Temperamentul lui tumultuos, în maxima incandescenţă a pasiunii, se consumă într-un protest social fecundat de idealurile pozitive ale libertăţii, ale dreptăţii şi egalităţii dintre oameni. Alte poezii: “Meditaţie”, ”Te-apasă greu urâtul…”, “îmi port pustiu prin noapte pasul…”
În ultimii ani ai vieţii 1840-1841, conflictul dintre poet şi despotismul ţarist se ascute la maximum. Scârbit peste masură în momentul plecării în al doilea surghiun- unde, ca şi marele său premergător Puşkin, îşi va găsi moartea într- un duel absurd- poetul este copleşit de amărăciune, luându-şi rămas bun de la acea Ţară de robi şi de stăpâni sătui. Lira lui Lermontov, cu rezonanţe adânci şi bogate, a vibrat pentru tot ce este simţire înaltă şi gând înaripat, iar alături de admirabilele simboluri care vădesc resursele nemăsurate ale unui romantism activ de factura revoluţionară, poetul şi-a închinat multe versuri lirice patriei pe care, fidel şi generos a iubit-o cu toată puterea sufletului său furtunatec.
Demonul meu
traducere: Virgil Teodorescu
de Lermontov Mihail Iurievici
1
Doar relele în el le-adună,
Tăind întunecatul nor,
Iubeşte groaznica furtună
Şi foşnetul pădurilor.
Iubeşte nopţile posace
Şi luna palidă-n abis,
Amarul zâmbet, ochiu-i place
Pustiu de lacrimi şi de vis.
2
Deprins să-şi plece- a lui ureche
La josnicii şi la arţag,
Îşi rîde de credinţa veche
Şi de cuvîntul bun şi drag.
Iubirea, mila-I sînt străine,
Căci se hrăneşte ne’ncetat,
Cu fumul luptelor haine
Şi izul sîngelui vărsat.
3
Cînd un martir apare-n lume
Pe tată-l umple de necaz
Cu zeflemele, crude glume, -
Sarcasm răsfrînge-al lui obraz.
Iar cînd coboară-n groapa rece
Vreun om, el cel din urmă ceas
Cu muribundul şi-l petrece
Înveninîndu-l cu al lui glas.
4
Şi mîndrul demon, viaţa toată
Mă va-nsoţi, în orice loc,
Zvîrlind în mintea-mi zbuciumată
Lumina unui straniu foc.
Îmi va vădi desăvîrşirea
Pe veci smulgîndu-mi-o – şi-apoi
Momindu-mă cu fericirea
Va lua-o veşnic înapoi.
Toată lumea ştie că Mihail Lermontov a fost un poet genial, care a găsit recunoaştere în timpul vieţii sale şi a influenţat literatura rusă. Multe poezii Lermontov sunt pe buzele tuturor oamenilor educati dar foarte puţini oameni isi amintesc de Lermontov si picturile sale, şi totuşi, conform legendei de familie, Mihail început de timpuriu sa picteze, nu sa scrie poezie.
Iata cateva picturi:
Calugarita spaniola 1931-32
Tatal sau
A. Stalipin imbracat in kurd Acuarela 1841
 | Emily, eroina din drama "Spania" - poate Lopuchin VA - 1830-1831 |
 | VA Lopuchin. Acuarelă Lermontov |
 | Poate desen VA Lopukhina - hârtie, creion 1832-1834 |
 | Amintiri din Caucaz. MY Pictura Lermontov | ||||||||||||||||||||
 | Poetul a vizitat de multe ori în acest oraş minunat antic. Deci nu există o altă imagine minunată a lui Lermontov "Vedere din Tiflis. El este un exemplu excelent de pictor romantic, tipic din acea perioadă. | ||||||||||||||||||||
 | Una dintre cele mai bune lucrări ale lui Lermontov "Crucea Mountain" a fost scrisă sub impresia puternică a vederii din Caucaz. Este confectionata din schite realizate din viaţă, la sfârşitul anului 1837. | ||||||||||||||||||||
 | Una din Bătălia de la Valerik 11-07-1840 acuarelă MEU Lermontov | ||||||||||||||||||||
 | În 1837-1838 ani Lermontov creează propriul auto-portret. Acesta este unul din cele mai autentice portrete ale poetului. | ||||||||||||||||||||
 | În 1837 peisajul a fost pictat cu ulei "Natura Pyatigorsk. | ||||||||||||||||||||
 | Pictura "ruinelor de langa satul Kakheti Karaagach" | ||||||||||||||||||||
 | Aceste locuri sunt cântate in poemul lui Lermontov | ||||||||||||||||||||
 | Pictura "Turnul de Sion (1837 - 1838 ). | ||||||||||||||||||||
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu