Moartea lui Eugene Delacroix, 65
1863
Eugene Delacroix a fost un pictor francez şi litograf. El a fost lider al şcolii romantice. El a făcut picturi murale extinse la Paris.
Munca lui Delacroix a inspirat mulţi pictori, cum ar fi: Vincent Van Gogh.
Libertatea conducând poporul
Scene din masacrul de la Chios
Ferdinand Victor Eugène Delacroix (26 aprilie 1798 -13 august 1863) a fost un important pictor francez din perioada romantismului.
S-a născut în localitatea Charenton Saint-Maurice, de lângă Paris. Este cel mai mic dintre cei patru copii. Fiind un copilaș de trei ani "plin de viață" trece prin multe încercări: spânzurătoare, opărire, înec, era cât pe ce să moară otravit și sufocat!
În 1805 moare tatăl artistului, Charles Delacroix, prefect de Bordeaux. Familia se mută la Paris. Micul Eugène începe studiile la Liceul Imperial. Primește o aleasă educație în spirit clasic – Homer, Dante, Byron, Diderot, Montesquieu, Montaigne- face scrimă și continuă studiile muzicale.
În anul 1814, Eugène își pierde și mama - moartea ei duce la destrămarea rapidă a familiei Delacroix. La cei 16 ani ai săi, Eugène se mută în casa surorii și a cumnatului său.
Se îndrăgostește de camerista Elisabeth Salter, de origine engleză. Pentru a-i putea scrie, pictorul învață limba engleză, lucru care-i va permite mai târziu să-i citească pe Shakespeare și pe Byron în original. Delacroix este, cu siguranță, nestatornic în sentimente. În anul 1822, o cunoaște pe iubita prietenului său apropiat, Soulier.
Cel mai adesea, modelele pe care le are îi devin și iubite. Fermecător și sclipitor, Delacroix place femeilor.
Grație prietenilor săi Charles Nodier (1780-1844) și Victor Hugo (1802-1885), leagă prietenii cu scriitorii: Stendhal (1783-1862), Alexandre Dumas (1802-1870), Théophile Gautier (1811-1872) și Alphonse de Lamartine (1790-1869); îi cunoaște pe pictorul Achille Deveria (1802-1869) și pe compozitorul Hector Berlioz (1803-1869).
În 1822 expune la Salon primul său tablou: Dante și Vergiliu în Infern.
În 1832 călătorește în Maroc. Vizitează Andaluzia, unde studiază pictura spaniolă.
Între anii 1833-1861, pictorul lucrează la decorarea bibliotecii din Palatul Bourbonilor, a galeriei Apolline din Louvre, a Salonului Păcii din primaria Parisului. Pictează și biserici pariziene: Saint-Denis du Saint-Sacrement, Saint-Sulpice. În ianuarie 1857 a fost acceptat printre membrii Academiei de Arte Frumoase.
Natura a avut pentru Delacroix o mare însemnătate; adesea își vizitează prietenii care locuiau la sat. Îndeosebi, îi apreciază pe scriitoarea George Sand (1804-1876) și pe Frederic Chopin (1810-1849), pe care îi vizitează la Nohant, în Franța centrală. Acolo lucrează la studii portretistice și florale. Începând cu anul 1844, Delacroix închiriază o casa în Champrosay, la sud de Paris. Acolo îl așteaptă Jenny Le Guillou, "slujnica lui cu inimă mare", care îl va însoți pe pictor până la moarte.
În primavara anului 1863, o febră mare îl țintuiește pe artist la pat. Moare pe 13 august iar funeraliile au avut loc pe 17 august, în biserica Saint-Germain-des-Près.
Picturi
Dante și Vergiliu în Infern (1822)
Macelul din Chios (1824)
Moartea lui Sardanapal (1827)
Libertatea conducând poporul (1830)
Femei din Alger (1834)
Intrarea cruciaților în Constantinopol (1841)
Luptă de cai arabi într-un grajd (1860)
Lupta lui Iacob cu Îngerul (1855-1861)
Autoportret cu vestă verde (cca. 1837)
Răpirea Rebecăi (1858)
Frightened Horse
Întotdeauna mi-a plăcut lumina la Delacroix...
RăspundețiȘtergereDa..ai dreptate..daca picturile din blog ar fi ca in realitate, te-ar vraji..cele din blog au luminozitatea mai redusa...si cu toate astea sunt superbe
RăspundețiȘtergere