MUZEUL LUVRU AL DOILEA IMPERIU

1857

Inaugurarea Luvrului nou

Funcția de muzeu a Luvrului începe odată cu expoziția celor mai frumoase tablouri ale colecției regale, ținută la Palatul Luxemburg între 1750 și 1785, și care a cunoscut un enorm succes. Marchizul de Marigny, director general al Clădirilor Regești (fr. Bâtiments du Roi) și succesorul acestuia, contele de Angiviller, elaborează un proiect prin care Luvrul să devină un muzeu permanent. Acest proiect devine lege la data de 6 mai 1791, iar la 10 august 1793 are loc inaugurarea oficială a noului muzeu. Acesta a fost inițial un loc de pregătire a artiștilor vremii, publicul larg având acces numai în zilele de duminică până în anul 1855.

Napoleon III,  în cele din urmă a terminat Luvru, completand astfel "Marele Design" visat de regii francezi a lungul secolelor. 

Napoleon I a început construcţia în timpul Primului Imperiu dar el a lăsat neterminat. Încă din 1851, viitorul Napoleon al III-lea a comandat lui Visconti continuarea construirii Tuileries, astfel, cu scopul de a crea un palat rezidential combinat cu o clădire administrativă pe o scară imperială. Tuileries a fost, prin urmare, să fie rezervate pentru suveranii şi palatul Luvru ar fi dedicat atât pentru departamentele administrative cat şi pentru colecţii muzeale. 

"Conseil des bâtiments civils" au convenit să realizeze proiectul pe 31/03/1852, iar lucrările de construcţie a fost începută pe 25 iul 1853. Peste 3.000 de constructori si 150 de sculptori au lucrat  peste 5 ani. Casele între cele două palate au fost demolate de Haussmann. Joncţiune Luvru-Tuileries a fost finalizată pe partea de nord.

După moartea lui Visconti în 1854, pe pe 14 aug. 1857 construcţia  a fost inaugurata în mod oficial.Noul Luvru este cel mai mare palat din lume. Doar salvat de foc în timpul Comunei, a fost restaurat de către Lefuel 1873 - 1875.