Naşterea lui Lawrence al Arabiei
Thomas Edward Lawrence (n. 16 august 1888 – d. 19 mai 1935), mai cunoscut ca T. E. Lawrence, a fost un ofiţer britanic, celebru mai ales pentru rolul jucat în revolta arabilor din 1916-1918, dar a cărui personalitate plină de vitalitate, alături de scrierile sale şi de o largă varietate de activităţi şi asocieri, au făcut din el obiect de fascinaţie în întreaga lume, unde a fost cunoscut ca Lawrence al Arabiei ("Lawrence of Arabia").
Conform fişei medicale întocmite de Forţele Aeriene Regale Britanice (RAF) la încorporare, pe 12 martie 1923 Lawrence avea înălţimea de 1,66 m şi 59 kg, "cicatrici pe fese" şi i se făcuse circumcizie.
Familia în care s-a născut T. E. Lawrence, la 16 august 1888, nu prea era un model al Angliei victoriene. Cu patru ani înainte, Thomas Chapman îşi părăsise soţia şi cele patru fiice nevârstnice, la Dublin, pentru a-şi întemeia un cămin cu guvernanta acestora, Sarah Maden. Peregrinând între Irlanda, Ţara Galilor, Scoţia şi Franţa, Thomas şi Sarah au avut împreună patru fii în decurs de nouă ani (al cincilea s-a născut în 1900). Stabilindu-se în cele din urmă la Oxford, sub numele de Lawrence, cuplul a căpătat, în sfârşit, o aparentă respectabilitate. Dar cel de-al doilea fiu al lor, sensibilul Thomas Edward, a suferit toată viaţa din cauza condiţiei de bastard. La vârsta de 12 sau 13 ani, micul Lawrence şi-a rupt un picior. Fie din cauză că fractura s-a vindecat greu, fie din cauza oreionului contractat în adolescenţă, băiatul s-a oprit din creştere la înălţimea de aproximativ 1, 66 m. Cu un cap disproporţionat de mare, părea mult mai scund când a intrat la Jesus College de la Oxford, în toamna anului 1907. Probabil în compensaţie pentru statura scundă, Lawrence şi-a cultivat o serie de afectări, printre care un chicotit, strident, nervos, pe care mulţi îl găseau agasant. Într-o lume a bărbaţilor, părea asexuat, dacă nu chiar efeminat. Primul roman biografic despre T. E. Lawrence a fost tradus în limba română de Mircea Eliade.
Un film a fost facut din viaţa sa, în 1962, cu Peter O'Toole în rolul titlu: Lawrence al Arabiei.
La Oxford, Lawrence a fost mult influenţat de David George Hogarth, savant şi arheolog preocupat de Orientul Mijlociu. Hogarth l-a încurajat să îşi scrie lucrarea de licenţă despre arhitectura militară a cruciaţilor şi i-a dat studentului instrucţiuni detaliate când a plecat în Orientul Mijlociu, în iunie 1909, pentru cercetări pe teren. Călătorind prin Siria pe jos, singur, "trăind ca un arab, printre arabi", Lawrence s-a îndrăgostit de această regiune şi de locuitorii ei. Întors la Oxford, a absolvit universitatea în vara anului 1910. La recomandarea lui Hogarth, Lawrence a obţinut o bursă postuniversitară pentru a se alătura arheologilor de la Karkemiş, sit antic de pe malul vestic al Eufratului. Cu excepţia lunilor de vară când, din cauza căldurii, lucrările se întrerupeau, Lawrence şi-a petrecut următorii ani în Siria - cei mai fericiţi ani din viaţă, cum va spune ulterior. În pantaloni scurţi, s-a bronzat sub soarele arzător şi a învăţat în scurt timp să îi conducă pe cei 200 de muncitori pe care îi avea în subordine, vorbind şi glumind cu ei în arabă. Dar arheologia nu îi satisface pe deplin interesul faţă de aceasta zonă; la un moment dat, înainte de ianuarie 1914, devine spion.
În mai 1916, Marea Britanie şi Franţa semnează un acord secret, cunoscut ca Tratatul Sykes-Picot, după numele celor doi negociatori, care prevedea o divizare postbelică a teritoriilor Turciei din Orientul Mijlociu în sfere de influenţă britanică şi franceză. Oricare stat arab din regiune urma să fie sub controlul administrativ britanic sau francez. La două zile după intrarea triumfală în Damasc, Feisal a aflat adevărul amar privind limitele independenţei arabe. Insistând că nu a ştiut nimic despre acordul secret, Lawrence îi cere lui Allenby să-l absolve de obligaţiile militare şi să-i permită să se întoarcă în Anglia.
Dezgustat de politică, Lawrence se retrage la Oxford pentru s-şi scrie memoriile. De ce făcuse toate acestea ? Epilogul la Cei şapte stâlpi ai înţelepciunii prezinta patru motive. Primul şi cel mai puternic fusese unul personal, "omis din paginile cărţii, dar nici o clipă absent, cred, în mintea mea, fie că dormeam, fie că eram treaz, pe parcursul tuturor acelor ani". Este vorba, după cum relevă o cercetare amănunţită, de dragostea lui Lawrence pentru băiat arab numit Dahouum, cu care se împrietenise la Karkemiş, în 1913; libertatea pentru poporul acestui băiat, scria el, ar fi un "cadou acceptabil". Cu câteva săptămâni înainte de cucerire Damascului, a aflat că băiatul a murit de tifos - "astfel, cadoul meu nu mai are rost", nota el îndurerat.
Cel de al doilea motiv al lui Lawrence era patriotismul, dorinţa de a ajuta Marea Britanie să câştige războiul. Al treilea, curiozitatea intelectuală, "dorinţa de a mă simţi iniţiatorul unei mişcări naţionale". Iar al patrulea, ambiţia personală, "viaţa mea să facă parte din aceea nouă Asie care în mod inexorabil va veni peste noi".
Cariera postbelică a lui Lawrence este la fel de ciudată şi controversată ca faptele sale legendare din timpul revoltei arabe. În august 1922, fostul colonel se înrolează în Forţele Aeriene Regale britanice sub numele de John Ross. Suportă umil tirania ofiţerilor instructori. Dar când presa publică povestea autoumilirii lui Lawrence ca recrut, acesta este dat afară.
Neputând să se angajeze fiindcă, după cum mărturisea chiar el, cu un oarecum umor, "nimeni nu vrea să îmi ofere un serviciu suficient de modest pe cât aş vrea", singura satisfacţie a lui Lawrence era să străbată ţara pe motocicletă. La intervenţia prietenilor, este readmis în armată în martie 1923, de data aceasta în corpul de tanchişti, ca simplu soldat, sub numele de T.E. Shaw. Doi ani mai târziu, reuşeşte să se transfere în RAF, unde îşi petrece, ca aviator,ultimii zece ani din viaţă.
La 13 mai 1935, se pare că Lawrence a piedut controlul motocicletei în plină viteză pe un drum din sudul Angliei şi a fost proiectat peste ghidon. După şase zile a murit din cauza rănilor de la cap. Chiar înainte de accident, o maşină neagră a trecut pe lângă Lawrence venind din sens opus. În acel moment, doi copii pe biciclete i-au apărut brusc în faţă, iar Lawrence a încercat să-i evite.
A fost Lawrence un erou ? Istoria o va stabili.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu