multa lume ma apostrofeaza pentru obiceiul de a nu fi prezent la inmormantari,am fost la doar
cateva........
in felul meu am dreptate.
imi place ca memoria sa imi ofere imaginea din viata a celui dus la Cele Sfinte.
viu,frenetic,cerebral,surprinzator,colorat,mustind de zbucium......
eu,ca si ceilalti am un fel al meu de-a fi.
unora li se pare normal,altora bizar si in fine unii ma considera iesit din tipare.
nu pot judeca ceea ce se vede din mine in afara mea,as fi ipocrit sa fac asta.
multa vreme am fost indemnat sa vad "Egoistul" si am refuzat,simteam ca cele descrise de mine in prolog se vor simti cu acuitate.
si din pacate am avut dreptate.
ma gandeam ca totusi oricat de mare-ai fi tot este bine sa detii arta replierii spre o alta forma de manifestare atunci cand iti dai seama ca puterile te parasesc.
nu de alta dar risti sa-ti pierzi toata stradania de-o viata.
iar in ajutorul pledoariei mele se afla nume ilustre care au preferat ca la un anume moment sa se retraga undeva si de acolo,din acea zona discreta,sa transmita mesaje si nu din cele facile,ci mesaje ce au un impact cat se poate de serios in lumea ce ne inconjoara.
dar pare ca uneori esti nevoit sa reconsideri statura unor oameni in care-ai crezut.
aceste ganduri ce tin loc de o privire asupra unui act artistic se refera la Radu Beligan,caci despre piesa in sine nu pot spune nimic in contextul acesta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu