Francois Mauriac

1885
Naşterea lui Francois Mauriac

François Mauriac (n.11 octombrie 1885 – d.1 septembrie 1970) a fost romancier, poet, dramaturg, eseist, polemist și gazetar francez, Președintele Asociației oamenilor de litere francezi, din 1933, membru al Academiei Franceze , din același an; laureat al Marelui Premiu al Romanului acordat de Academia Franceză în 1925 pentru romanul "Viața și moartea unui poet"; laureat al Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1952.

Primul sau volum de poezii, Mâinile împreunate, a fost publicată în 1909

În timpul Primului Război Mondial, el a servit intr-un spital din Crucii Roşii în Balcani.

În 1922 a publicat la Kiss Leper.

În 1933 a fost ales la Academia Franceza.

El a scris mai multe piese realizate de Comédie-francez.

Jurnalist de Le Figaro.

In 1952, el a castigat Premiul Nobel pentru Literatură.

François Mauriac s-a născut la Bordeaux, la 11 octombrie 1885. Mediul familial, burghez și foarte catolic, ca și ambianța specifică de provincie meridională franceză îi vor marca puternic opera.Își face studiile la liceul din Bordeaux, vădind preferințe pronunțate pentru opera lui Pascal și Racine dar și pentru cea a unor poeți "moderni": Baudelaire, Mallarmé, Verlaine, Francis Jammes. Devine licențiat al facultății de litere din Bordeaux. În 1906 este admis la concursul de admitere la École de Chartes din Paris, dar curând renunță la continuarea studiile sale în această direcție. În 1908, colaboreză la Revue du Temps présent și la Revue de la Jeunesse. Editorial, debutează cu volumul de poeme Les Mains jointes (Mâinile împreunate, 1909) foarte elogios prezentat de Maurice Barrès în L'Écho de Paris (1910). În 1913 se căsătorește cu Jeanne Lafon, împreună cu care va avea două fiice și doi fii. Îndată după izbucnirea primului război mondial, Mauriac este mobilizat ca infirmier (1914). Cu începere din 1916, începe să locuiască atât la Paris cât și în provincia natală, la domeniul Malagar. În urma publicării romanului Le Désert de l'amour (Pustiul dragostei, 1925), obține "Le Grand Prix du roman". Apare romanul Thérèse Desqueyroux (1927). În 1930 începe să colaboreze la revistele Sept și Temps présent, de tendință mai puțin conservatoare decât L'Écho de Paris, la care colaborase în perioada imediat anterioară. Publică romanul Le Nœud de vipères (Cuibul de vipere) în 1932, an în care devine și preșendinte al Societății Oamenilor de Litere din Franța. Este ales membru al Academiei franceze (1933). Se reprezintă la Comedia franceză, prima sa piesă de teatru, Asmodée (Asmodeu, 1937). Aderă la Frontul Național al Scriitorilor. Publică în clandestinitate Le Chier noir (Caietul negru), sub numele de Forez, participând la Rezistență printr-o activitate de ziarist. Devine laureat al Premiului Nobel (1952). Renunță la colaborarea sa la Le Figaro și începe să colaboreze la L'Express (1954). Se manifestă în favoarea venirii la putere a generalului de Gaulle (1958).

Opera selectiva

Poeme

Les Mains jointes (Mâinile împreunate), 1909

L'Adieu a l'adolescence (Rămas bun adolescenței), 1911

Orages (Furtuni), 1925

Le Sang d'Atys (Sângele lui Atys), 1940

Romane și nuvele

L'Enfant chargé de chaînes(Copilul încărcat de lanțuri), 1913

La Robe prétexte (Toga pretext), 1914

La Chair et le Sang (Carnea și sângele), 1920

Le Baiser aux lépreux (Sărutul dat leprosului), 1922

Le Fleuve de feu (Fluviul de foc), 1923

Génitrix, 1923

Le Mal (Răul) , 1924

Le Désert de l'amour (Pustiul dragostei), 1924

Thérèse Desqueyroux, 1927

Destins (Destine), 1928

Trois récits (Trei povestiri), 1928

Ce qui était perdu (Ceea ce era pierdut), 1930

Le Nœud de vipères (Cuibul de vipere), 1932

Le Mystère Frontenac (Misterul Frontenac) , 1933

La fin de la nuit (Sfârșitul nopții), 1935

Les Anges noirs (Îngerii negrii), 1936

Plongées (Scufundări) , 1938

Les Chemins de la mer (Drumurile mării), 1939

La Pharisienne (Femeia fariseu), 1941

Le Sagouin (Saguinul), 1951

Galigaï , 1952

L'Agneau (Mielul), 1954

Un adolescent d'autrefois, 1969

Teatru

Asmodée (Asmodeu), 1938

Les Mal Aimés (Cei rău iubiți), 1945

Passage du malin (Trecerea Necuratului), 1948

Le Feu sur terre (Foc pe pământ), 1951

Memorialistică

patru volume de jurnal:

Journal I (Jurnal I), 1934

Journal II (Jurnal II), 1937

Journal III (Jurnal III), 1940

Journal IV (Jurnal IV), 1951

Bloc Notes 1958

Mémoires intérieurs (Memorii lăuntrice), 1959

Nouveaux Mémoires intérieurs (Noi memorii lăuntrice), 1965

Les Autres et Moi (Ceilalți și eu), 1966