aflat in nordul Moldovei intr-o dupa amiaza,cu timpul in spatele meu presandu-ma,aveam de ales,ori sa raman in Suceava si sa colind in voie ori sa mai vizitez o manastire ca mai apoi sa am ragazul necesar sa ma si intorc la Durau,acolo unde aveam cartierul general.
si am ales sa vad Dragomirna.
ce inspirat aveam sa fiu.
nu-mi pot explica de ce dar acest loc mi-a ramas la inima.
poate prin particularitatea sa constructiva,are 42 de metri inaltime si cu putin peste 9 in inaltime,conferindu-i astfel o eleganta de neegalat,sau poate prin aceea ca se afla cumva peste mana atunci cand doresti s-o vizitezi,oarecum izolata undeva la cativa zeci de kilometri de Suceava,fiind astfel mai putin asaltata de turisti.
cert este ca dincolo da faptul ca DOAR ACOLO am intalnit in acea vacanta figuri senine ale slujitorilor manastirilor vizitate (si m-am tot intrebat de ce au calugaritele,in special,fete atat de posmorate si de plictisite?) am fost lasat sa intru peste tot,in Muzeul manastirii,ce in treacat fie spus mi-a placut tare mult,sau in zona turnurilor de aparare de unde privelistea era de o rara frumusete.
am zabovit vreo doua ore acolo,doar ploaia ce incepuse sa se inteteasca m-a gonit spre locul de unde plecasem.
am ramas in gand insa cu maretia acestui monument monahal si cu dorinta pe loc exprimata in sinea mea de a reveni.
nu foarte des mi se intampla lucrul acesta.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu