UNDEVA IN RAHOVA

mai toti care vor sa spuna ceva despre Bucuresti se chinuie sa insaileasca vorbe despre centrul sau,eu am sa glisez spre mahalaua Rahovei,caci adevaratul oras in acceptiunea mea acolo se afla, in suburbii.
ca orice mahala si Rahova si-a avut candva farmecul ei.
am stat o vreme pe strada Leresti la o matusa de-a mea,asta era undeva aproape de "bariera"
cum ii ziceam noi copii,la capatul lui 2,tramvaiul ala ramolit care mergea pana la Gara de Nord.
dincolo de bariera era alta lume,erau "taranii".
conflictele intre noi existau in permanenta si le purtam mai ceva decat cele pe care tiganii de astazi le deruleaza in plina strada.




noi atunci ne bateam cu pietre,cei de-acum au alte arme,ce vreti s-au schimbat vremurile.
vis-a-vis de locul in care stateam era hanul,o curte lunga cat toata strada,printre ulucile gardului care incepea sa se lase imi placea sa privesc la caii deshamati care rumegau in liniste mana de graunte pe care fiecare amarastean ce venea cu legumele in piata le-o dadea ca sa-si recapete puterile.
mirosea atat de frumos,si mereu mi-am dorit sa fiu acolo printre ei sa-i mangai.
dar nu puteam intra din pricina copiilor stapanului de la han.
erau amandoi umflati si aroganti.
dar ne razbunam cand ii prindeam pe maidanul ce despartea strada de scoala de pe Margeanului,
acolo ii bumbaceam pe amandoi ori de cate ori ii prindeam.
mai tarziu,peste ani,el (parca Nicusor ii zicea) avea sa devina campion mondial la sporturi pe apa, iar de sor'sa nu am mai auzit.


ma mir totusi ca dupa atata vreme mi-am amintit rapid cum il chema caci in afar' de castane in cap nu cred ca l-am gratulat si cu altceva.
dar de ce sa ma mir caci uite mai pot sa insir si alte nume de pe atunci,Ratoi,Mimi parasuta, Chimistul (asta era Ninel care avea sa ajunga mare cercetator la Londra),Livada,Giubala,Clisa, Zuzu,Firfanu sau Cila.
parca eram mai aproape de cer,mai senini si mai frumosi........