Aldous Huxley

1963

Moartea lui Aldous Huxley

Aldous Leonard Huxley (n. 26 iulie 1894; d. 22 noiembrie 1963) a fost un scriitor britanic care a emigrat în Statele Unite. A fost un membru al faimoasei familii Huxley care a dat un mare număr de minţi ştiinţifice briliante.

Este cunoscut pentru romanele, pentru eseurile, povestirile, literatura de călătorie, scenariile sale de film. Dacă la începutul vieţii a fost un umanist, a devenit la finalul ei interesat de subiecte spiritualiste, cum ar fi parapsihologia şi filozofia mistică.

Huxley s-a născut in Godalming, Surrey, Anglia. Era fiul scriitorului Leonard Huxley din prima căsătorie cu Julia Arnold şi nepotul celui mai fervent apărător al lui Charles Darwin, Thomas Huxley. Fratele său, Julian Huxley a fost un biolog faimos pentru ideile din categoria teoriei evoluţioniste.

Huxley era un copil deşirat, destul de fragil alcătuit, dar cu calităţi intelectuale peste medie. Tatal său era şi botanist şi Aldous şi-a inceput aventura cunoaşterii în laboratorul echipat cu aparatură de ultimă oră al tatălui său, apoi a continuat-o într-o şcoala care se numea Hillside, sub supravegherea mamei sale, până la moartea prematură a acesteia. De la vârsta de 9 ani Aldous a fost mai apoi educat într-o şcoală cu internat britanică. Avea de mic o abilitate deosebită în a manevra ideile.

Huxley a terminat primul său roman la vârsta de 17 ani, dar cariera de scriitor profesionist şi-a început-o abia pe la 20 de ani. A scris câteva capodopere ale literaturii engleze, utopia Brave New World (Minunata lume nouă), şi un roman eseu despre pacifism, Orb în Gaza). Huxley a fost puternic influenţat de F. Matthias Alexander, pe care l-a inclus ca personaj în romanul Orb în Gaza.

Fiind deja un autor satiric şi un gânditor politic redutabil, în timpul primului război mondial, Huxley a locuit la Garsington Manor, reşedinţa doamnei Ottoline Morrell. Mai târziu, în romanul Galben crom (1921) a caricaturizat modul de viaţă al celor de la Garsington, dar a rămas prieten al familiei Morrells. 

Huxley s-a mutat apoi la Llano, California în 1937, dar, exact ca şi în cazul prietenului său, filozoful Gerald Heard, care l-a urmat la scurt timp, i s-a refuzat acordarea cetăţeniei americane pentru că nu a dorit să renunţe la ideile sale pacifiste pentru nişte false convingeri religioase . În cartea sa din 1937 Scopuri şi mijloace, Huxley explică faptul că în civilizaţiile moderne majoritatea oamenilor doresc o lume a libertăţii, păcii, dreptăţii, şi dragostei frăţesti, deşi nu au nici cea mai vagă idee cum să o realizeze.

În 1938 Huxley devine prietenul filozofului indian J. Krishnamurti, pe care îl admira nespus. Devine un vedantist din cercul lui Swami Prabhavananda, şi îl introduce şi pe Christopher Isherwood în acesta cerc. Imediat după această experienţă scrie cartea sa fundamentală în materie de idei şi valori spirituale, Filozofia perenă, în care analizează scrierile unor mari gânditori mistici.

Vederea sa a fost slabă în ciuda scurtei perioade de refacere care i-a permis, totuşi, să studieze la Oxford. În 1939 a auzit de Metoda Bates pentru creşterea naturală a vederii, şi de Margaret Corbett, care i-a predat-o. El a pretins într-o carte intitulată Arta de a vedea (joc de cuvinte în limba engleză, titlul cărţii se mai poate traduce si prin "arta de a înţelege"), care a apărut în SUA în 1942, şi în 1943 în Marea Britanie, că vederea i s-a îmbunătăţit substanţial în urma aplicării acestei metode. El a mărturisit că după ce a aplicat această metodă, putea citi fără ochelari pentru prima după 25 de ani .

A început şedinţe de meditaţie şi a devenit vegetarian. Poate şi din acest motiv operele lui au fost puternic influenţate de misticism şi a început să experimenteze un drog halucinogen, mescalina, care i-a fost prezentat pentru prima oară de psihiatrul Humphry Osmond în 1953. Experienţele sale după ingerarea acestui drog psihedelic sunt descrise în eseul Uşile percepţiei (titlul derivă de la câteva rânduri dintr-un poem compus de William Blake) şi romanul Rai şi Iad. Titlul eseului a inspirat de asemenea numele formaţiei de rock The Doors. Scrierile lui Huxley au fost foarte populare în perioada hippie.

Interesul principal al lui Huxley nu viza o entitate vagă, misterioasă şi subiectivă, ci un misticism înalt pe care îl exprima prin termenul "filozofie perenă". În anii 50 interesul lui Huxley pentru cercetările din câmpul psihismului uman creşte.

 În anii care au urmat a scris utopia Insula, şi în ciuda stării de sănătate tot mai precară a ţinut conferinţe la institutul Esalen. În 1959, Huxley, care a rămas cetăţean britanic, a refuzat ordinul Knight Bachelor oferit de fundaţia Macmillan.

Ideile lui au stat la baza formării mişcării Potenţialului Uman. A fost invitat să ţină numeroase conferinţe de către mai multe universităţi americane prestigioase. Într-un asemenea discurs ţinut în 1961 la California Medical School în San Francisco, Huxley atrăgea atenţia: "Va exista, poate pentru generaţia următoare, o metodă farmaceutică de a-i determina pe oameni să-şi iubească respectivele servituţi şi de a produce dictaturi fără lacrimi, ca să spunem aşa, o metodă de a produce un fel de lagăr de concentrare pentru societăţi întregi, astfel încât oamenii, deşi le vor fi luate libertăţile, chiar îi va bucura această stare de fapt."

Părerile lui Aldous Huxley asupra rolului ştiinţei si tehnologiei (cum apar acestea exprimate, să spunem, în romanul utopic Insula) sunt similare celor ale unor prieteni ai săi americani, cum ar fi Lewis Mumford, Gerald Heard sau Buckminster Fuller şi E.F. Schumacher).

Printre umanişti, Huxley a fost considerat un intelectual de vârf. Deşi circumstanţele financiare l-au obligat să scrie foarte mult, gândirea si ideile sale încă se bucură de un înalt prestigiu. Cărţile sale figurează pe listele de lecturi obligatorii ale literaturii şi filozofiei engleze sau filozofiei moderne în multe dintre colegiile sau universităţile americane sau britanice.

Pe patul de moarte, fără să mai poată vorbi, i-a cerut în scris soţiei sale Laura 100 µg de "LSD, într-o injectie intramusculară". Ea a acceptat aceasta "eutanasie" şi Aldous Huxley a murit uşor a doua zi, pe data de 22 noiembrie, 1963. Moartea sa a fost eclipsată de asasinarea Preşedintelui John Fitzgerald Kennedy, şi de moartea autorului britanic C. S. Lewis.

Romanele satirice, distopice sau utopice ale lui Huxley nu îşi ratează niciodată scopul de a-şi pune cititorul pe gânduri. Acelaşi lucru se poate spune şi despre colecţiile sale de eseuri.

Huxley a scris multe scenarii de film, iar romanele sale au fost adaptate pentru cinema sau televiziune.

A scris scenarii pentru Compania Walt Disney şi filmul de animaţie Alice în ţara minunilor, a supervizat două producţii ale romanului Brava lume nouă, o ecranizare a romanului Punct. Contrapunct, alta pentru Orb în Gaza, şi, în fine, ultima pentru Maimuţa şi esenţa.