am avut prilejul de a pasi pe culuoarele sale la inceput mirat de lumea pestrita ce ma inconjura si mai apoi,dupa terminarea formalitatilor vamale,de intaiul impact cu o alta lume care este America.
evident ca era de neinteles pentru mine,nici astazi ea nu se afiseaza altfel.
puzderia de afise si de instructiuni pur si simplu se prabuseste asupra ta,a maruntului individ care-si doreste simplitate,intimitate si confort.
probabil ca in imensitatea Americii aceste deziderate nu sunt posibile.
am alergat disperat de la poarta in care am efectuat debarcarea spre o alta aflata la distanta kilometrica de prima,presat fiind de timp.
am luat un monorai,un fel de tren ce deservea cele trei terminale.
sunt sute de porti,o nebunie intreaga.
nu voi uita niciodata poarta 79.
acolo trebuia sa ma imbarc pentru a continua drumul dupa ce traversasem oceanul.
am cautat-o minute in sir,PUR SI SIMPLU NU O VEDEAM.
si era in fata mea,se observa de la o posta.
logica mea de european prapadit nu era deloc convergenta cu a americanului.nu priveam decat in stanga,unde se aflau portile fara sot,deci aici trebuia sa fie si cea cautata de mine,sau in dreapta unde se gaseau cele cu sot.
dupa multa transpiratie eliminata fara sa-mi dau seama am descoperit cu stupoare ca poarta cu pricina era chiar pe mijloc si scria mare cat roata carului ce numar are.
ca sa numai amintesc de ofiterul vamal care ma privea cu lejeritate si emfaza din spatele geamlacului locului sau providential ce m-a masurat de sus pana jos,de la iris la amprenta digitala pana mi-a asternut pe pasaport celebra viza de intrare multipla.
fara de ea puteam foarte bine sa fac drumul inapoi in clipa urmatoare caci n-as fi avut dreptul sa pasesc pe pamant american.
dar norocos cum sunt,la care cred ca s-a adaugat si fata mea tampa de ins bulversat de ce i se intampla,l-a convins ca nu pot atenta in niciun fel la marea america si s-a induplecat aplicand viza de intrare.
deabia cand eram prins cu centura ocrotitoare a scaunului avionului urmator am realizat ca am devenit si eu parte a sistemului ucigator care este traiul in America.
dar n-avea sa dureze decat 48 de ore,caci m-am lamurit rapid si am inceput sa strig ca disperatul ca vreau la mama acasa......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu