nici asa,nici altminteri
Autenticitatea nu e o profesie sau o optiune stilistica.
Nu „te decizi“ sa fii autentic.
Nu „adopti“ autenticitatea,ca pe o tinuta sic,ca pe o alura cocheta,ca pe un semn distinctiv.
Si mai ales nu ti-o pui la butoniera,pentru a-i depuncta pe cei din jur,vinovati,în bloc,de inautenticitate,neîntelegere,lipsa de anvergura morala.....................
Autenticitatea nu „se practica“ asa cum „se practica“ politetea,solidaritatea sau o dexteritate oarecare.
Autenticitatea nu e o profesie sau o optiune stilistica.
Nu „te decizi“ sa fii autemtic.............
Exista destui pentru care obligatia de a te spala sau de a saluta cînd intri într-o încapere trec drept concesii facute unor „inautentice“ conventii....................
Am rezerve si cu privire la formulari de tipul „autenticitate româneasca“.
Autenticitatea nu e o înzestrare cu caracter etnic.
Nu exista o autenticitate pakistaneza,una spaniola si una turca.
Si,admitînd ca ar exista,ar fi dificil si neavenit sa le percepi ierarhic...........
Omul autentic nu prea vorbeste de autenticitatea sa,nu o transforma în titlu de noblete,în comportament de parada.................
Autenticitatea care îi demite pe cei din preajma e pura egolatrie.
Nu mai spun ca,daca se întîmpla sa fii Smerdeakov,e preferabil sa nu abuzezi de „autenticitatea“ ta..............
(Dilema veche nr.353/18 noiembrie 2010)
sublim!
RăspundețiȘtergere