privit de astazi fenomenul (ca multe altele de altfel) nu cred ca mai spune ceva,el si-a avut rostul sa framante mintile atunci,in acea perioada.
triplul album cu acelasi nume precum si filmul documentar realizat de Michael Wadleigh au fost ani buni tinte a oricarui tanar ce aspira si la altceva decat oferea cu mare zgarcenie sistemul.
imi amintesc ca am vazut fimul intr-o inghesuiala de nedescris la Bibiloteca Americana,dar ce mai conta ca ma dureau salele si ma tot inaltam pe varfuri sa prind si eu o bucata mai consistenta din ecran,doar muzica din fericire ajungea si la urechile mele nestingherita.
trecusera cativa ani de cand evenimentul se produsese dar efectul nu se estompase deloc,ceva vreme dupa film am avut ocazia sa am in maini si discul.
ce emotie am trait si atunci,ma trec fiorii doar cand imi amintesc de acele momente.
acea generatie nu cred ca era facuta din alt aluat decat cea de astazi,poate doar suferinta, oprelistea si lupta pentru a detine ceva le separa.
si stai si te gandesti cum e mai bine?
sa montezi bariere care-ti pun mai apoi mintea in miscare,sau sa ai totul la indemana si sa lasi mintea sa huzureasca intr-o lenevie desavarsita?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu