Acum,când vine iarna peste noi,
La ora când Crăciunul ne imploră,
M-apucă-un dor de toţi copacii goi,
Ce cântă şi se prind acum în horă.
Pe un copac stă scris Singurătate,
El capul pleacă tot mai supărat,
Cu greu îşi face loc,oftând în spate,
Cu greu respiră fără de păcat.
Pe-un altul e-nsemnat Nădejde Vie,
El vine să ne dea un strop de Rai,
Ca spiritul curat să reînvie
Pe-acest uitat de toţi picior de plai...
Un alt copac uscat este Credinţa,
Credinţa care ne mai ţine demn,
Degeaba ne-am rugat mereu...sentinţa
De-a fi nefericiţi,ne e blestem.
Un ultim,alb copac e fără nume,
El se înalţă,respirând la cer,
Eu l-aş numi acum Înţelepciune,
Ce-nvăluie-omenirea în eter.
Luminile se-aprind în ei,spre seară,
Noi îi privim o clipă,lăcrimând,
S-au strâns şi Ei,Copacii,să ne ceară
Să fim mai buni,să ne iubim cântând.
De-aceea eu vă scriu în Sărbătoare,
Priviţi o clipă stelele cu dor,
Salvaţi Iubirea,Sufletul ce moare
Şi colindaţi de Viaţă şi de Zbor.
Que a paz dos anjos possa abençoar você e sua família em todos os dias do próximo ano! Feliz Natal e um Ano Novo com muita luz!
RăspundețiȘtergere