1908 - A murit compozitorul Eduard Wachmann, primul dirijor şi director al Filarmonicii Române (1868-1906) (n.10.02.1836)Data şi locul naşterii 10 februarie 1836, Bucureşti, Ţ. Rom.
Data şi locul decesului 12 decembrie 1908, Bucureşti, România
Gen muzical muzică cultă, muzică uşoară
Ocupaţie dirijor, compozitor, profesor universitar
Instrument(e) pian
Interpretare cu Teatrul Naţional din Craiova,Teatrul Naţional din Bucureşti,Societatea Filarmonică Română
Eduard Wachmann (n. 10 februarie 1836, Bucureşti — d. 12 decembrie 1908, Bucureşti) a fost un dirijor, compozitor şi profesor universitar român de origine germană. Este fiulcompozitorului Ioan Andrei Wachmann.Primele lecţii de muzică i-au fost oferite de tatăl său. Studiază la Viena cu profesorii Gustav Nottebohm şi Dachs, apoi la Paris cu Henri Reber, Antoine-François Marmontel şi Michele Carafa (1787 - 1872).
Dirijor
Wachmann a dirijat orchestrele teatrelor naţionale de la Craiova şi Bucureşti şi a fost director al Operei Române, în cadrul Teatrului Naţional din Bucureşti. A fondat Societatea Filarmonică Română din Bucureşti (1868), unde a activat ca dirijor şi director. În total, a petrecut 35 de ani la pupitrul dirijoral, reuşind să formeze un nou public interesat de muzica simfonică.
Compozitor
A scris vodeviluri, muzică vocal-simfonică, de cameră, corală, lieduri şi muzică de scenă. Printre lucrările sale se numără: un cvartet de coarde, o sonatină pentru pian, cinci canţonete comice pentru vioară şi pian, vodevilurile proiectate pentru spectacole bucureştene Păunaşul codrilor (1857) şi Spoielile Bucureştilor (1863), muzica însoţitoare la Despot-Vodă (Vasile Alecsandri, 1860) ş.a.
Alte activităţi
A fost profesor în Conservatorul din Bucureşti şi director al acestuia; a predat aici cursuri de pian şi armonie. A redactat lucrări didactice şi a cules folclor, la fel ca tatăl său. A publicat piesele folclorice în aranjament pentru pian.
Scrieri didactice
Exerciţii elementare şi studii melodice pentru intonaţie şi măsuri (1876). Bucureşti
Noţiuni generale de muzică (1877). Bucureşti
Basuri cifrate pentru studiul armoniei (1882). Bucureşti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu