Luigi Pirandello

Luigi Pirandello (n. 28 iunie, 1867 – d. 10 decembrie, 1936) a fost un dramaturg, romancier, poet şi eseist italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1934.

Motivaţia Juriului Nobel

"pentru îndrăzneaţa şi ingenioasa renaştere a artei dramatice şi scenice"

S-a născut în 1867 în Sicilia, la Girgenti (azi Agrigento) într-o familie înstărită. Tatăl, antreprenor al unor mine de sulf – luptase în armata lui Garibaldi şi se căsătorise în 1863 cu Caterina Ricci–Gramitto, sora unui camarad de arme –, şi-ar fi dorit ca fiul să intre în afaceri, dar Luigi e atras de literatură, după absolvirea cursului liceal îşi începe studiile universitare la Facultatea de litere a Universităţii din Palermo, de unde se transferă la Universitatea din Roma (1888) pentru ca din 1889 să-şi continue studiile în Germania, la Bonn, susţinându-şi în limba germană teza de licenţă cu un subiect de dialectologie italiană (1891).

În 1889 publică la Palermo, prima culegere de versuri, Mal giocondo (Veselul întristat). În Germania traduce în italiană Elegiile romane ale lui Goethe şi compune Elegiile renane.

În 1892 se întoarce în Italia şi din 1893 se stabileşte la Roma, an în care scrie primul roman, L'esclusa (Exclusa) ce va fi tipărit abia în 1908.În 1894 publică primul volum de nuvele Amori senza amore (Iubiri fără iubire).

Tot în 1894 se căsătoreşte cu Maria Antonietta Postulano, fiica unui asociat al tatălui său, cu care va avea trei copii. Colaborează la numeroase publicaţii italiene cu articole critice, nuvele. Lucrează din 1897 ca profesor. În 1898 fondează revista literară Ariel, unde publică prima sa piesă de teatru, L'epilogo (Epilogul).

Accidentul produs în 1903 la mina de sulf a tatălui său declanşează un şir de nenorociri în viaţa scriitorului: soţia lui suferă o pareză care va lăsa grave sechele psihice (în 1919 va fi internata într-un ospiciu), situaţia financiară devine precară, ajunge în pragul sinuciderii.

În 1908 este profesor definitiv cu activitate didactică până în 1922, când se retrage.

Romanul Raposatul Mattia Pascal (1904) îi aduce un oarecare succes – e tradus în germană –, publică eseuri (Artă şi ştiintă, Umorismul), iar piesele scrise încep să-l facă cunoscut. Anii '20 sunt anii veritabilei lui afirmări internaţionale.

În 1923 fondează "Teatro d'Arte di Roma", e invitat in America, unde Teatrul "Fulton" din New York se va numi vreme de trei luni "Pirandello's Theatre", face turnee în Anglia, Franţa şi Germania, apoi, în 1927, ajunge în Argentina şi Brazilia. După carţile lui se fac filme – între care Aşa cum mă vrei tu, cu Greta Garbo.

În 1934 primeşte Premiul Nobel pentru literatură. Moare în 1936, iar familia se supune dispoziţiilor sale testamentare: "Când voi muri, să nu mă îmbrăcaţi, înfăşuraţi-mă într-un cearşaf. Fără flori, fără lumânare la căpătâi. Un dric sărăcăcios. Gol. Şi nimeni să nu mă-nsoţească, nici rude, nici prieteni. Dricul, calul, birjarul, asta-i tot. Ardeţi-mă."

Opera

Nuvele

La vita nuda (Viaţa goală) (1910)

Nuvele pentru un an (1922)

Amori senza amore (Iubiri fără iubire) (1894)

Beffe dellamorte e della vita (Glumele morţii şi ale vieţii), 1902

Quand'era matto (Când eram nebun) (1902)

Bianche e neve (Albe şi negre) (1904)

Erma bifronte (Hermes cu două capete) (1906)

Romane

L'esclusa (Exclusa) (1893)

Il sciale nerro(Şalul negru)

Il fu Mattia Pascal(Răposatul Mattia Pascal) (1904)

I vecchi e i giovani (Bătrânii şi tinerii) (1909)

Suo marito (Bărbatul ei) (1911)

Il turno (Rândul) (1914)

Quaderni di Serafino Gubbio, operatore (Caietele lui Serafino Gubbio, operator de film) (1919)

Uno, nessuno e centomila (Unul, nici unul şi o sută de mii) (1924)

Piese de teatru

Şase personaje în cautarea unui autor (1921)

Henric al IV-lea (1922)

Liola

Lumie de Sicilia (Arome siciliene)

Aşa e (dacă vi se pare)

Voluptatea onoarei (1917),

Uriaşii munţilor (piesă neterminată) (1936).