Octavian Augustus

-27
Octavian primeşte titlul de Augustus


Statuia ecvestra (fragmente) de Octavian Augustus, Muzeul Naţional de Arheologie din Atena

La 16 ianuarie a anului 27 î.Hr. Senatul Roman acorda lui Octavian - Augustus, de obicei rezervat pentru zeităţi. Aceasta onoare înseamnă o persoană care acţionează sub auspiciile favorabile. 

Statuia împăratului Augustus Octavian

Roma

primul sfert al secolului 1

Această statuie a fost creata după moartea lui Octavian (care a domnit 31 BC-14-lea d.Hr.), în timpul domniei împăratului Tiberius. Cultul împăratului a început chiar şi în timpul vieţii lui Octavian (27 î.Hr. în Senatul ia acordat titlul de Augustus: Sfânt, Fiul divin, tatăl plaiului natal, descendent al lui Venus şi Aeneas), şi sub succesorii lui acest lucru a devenit  oficial de cult. Aici împăratul este reprezentat ca Jupiter, zeul suprem al panteonului roman, iar aceasta statuie este un exemplu tipic de  sculptura romana din vremea Imperiului. 

Augustus Octavian Caesar (n. 23 septembrie 62 î.Hr., Roma — d. 19 august 14 d.Hr., Roma), cunoscut anterior drept Octavian, a fost primul Împărat Roman. Deşi a păstrat înfăţişarea Republicii Romane, a condus ca un dictator pentru mai mult de 40 de ani. A încheiat un secol de războaie civile şi a adus o eră de pace, prosperitate şi măreţie imperială. Este cunoscut de istorici cu titlul de "Augustus", pe care l-a luat în 27 î.Hr..

Când Republica Romană (509 î.Hr. - 31 î.Hr.) a ajuns la finalul său, Gaius Octavianus, nepot al lui Iulius Cezar, şi-a consolidat poziţia prin înfrângerea rivalului său la putere, Marcus Antonius, în bătălia de la Actium din anul următor. Avea o muncă predefinită; anii de război civil au lăsat Roma într-un stat al anarhiei. Mai mult, Roma nu era pregătită să accepte controlul total al unui despot.

Faimoasa statuie a lui Augustus de la Prima Porta

Octavianus (sau Octavian) era inteligent. Mai întâi, a desfiinţat armatele sale şi a ţinut alegeri. Octavian a fost ales în funcţia puternică de Consul.

În 27 î.Hr., a returnat în mod oficial puterea Senatului Romei şi s-a oferit să renunţe la propria sa supremaţie militară peste Egipt. Nu numai că l-au refuzat, dar Senatul i-a dat control asupra Spaniei, Galiei şi Siriei. Puţin mai târziu, Senatul i-a dat titlul de Augustus (cel venerat).

Octavian ştia că puterea necesară dictaturii absolute nu putea deriva din funcţia de Consul. În 23 î.Hr., a renunţat la această funcţie, în favoarea altor două mai puternice. În primul rând, i-a fost garantată funcţia de tribun, care îi permitea să convoace Senatul după voinţa sa şi să pună afacerile înaintea sa. De vreme ce funcţia de tribun era în mod tradiţional asociată cu plebeii, asta i-a consolidat poziţia pentru mai târziu. În al doilea rând, a primit o nouă competenţă sub forma unei puteri "imperiale", care îi conferea autoritate supremă în toate problemele legate de guvernarea teritorială. Se spune că în 23 î.Hr. Augustus şi-a asumat funcţia de Împărat al Romei. Totuşi, el folosea adesea un titlu civil, Princeps, sau "Primul Cetăţean."

Pe 19 august 14, a murit Octavian. Ceva mai târziu, senatul l-a votat în panteonul zeilor romani (sau l-a divinizat).

Bustul lui Augustus dela Glyptoteca din München

Casa in care a trait primul imparat roman, Octavian Augustus, inainte de a fi incoronat, a fost deschisa publicului pentru prima data de cand a fost descoperita, la jumatatea secolului trecut.

Aceasta este situate pe Colina Palatina, in apropiere de grota in care au locuit fauritorii orasului, Romulus si Remus. Pe peretii acesteia sunt realizate picturi murale foarte rare, cu nuante de rosu, galben, verde si albastru.

Augustus a locuit aici in tinerete, inainte de a se muta la palatul imperial, care se afla la mica distanta de aceasta.

Una dintre cele mai importante incaperi ale locuintei, este biroul de studiu al lui Augustus. A stat acolo, in acea incapere mica, atunci cand s-a retras sa ia deciziile importante”, a declarat Daniela Scagliarini Corlaita, profesor de arheologie romana in cadrul Univesitatii din Bologna.

Casa a fost descoperita la inceputul anilor ‘60 de catre arheologul Gianfilippo Carettoni. Au fost necesare cateva decenii de asteptare si rabdare, si aproape 2 milioane de euro pentru lipirea fragmentelor de fresca, distruse in urma sapaturilor. 

“Restaurarea a semanat cu lipirea pieselor dintr-un puzzle”, a declarat in cadrul festivitatii de deschidere, Francesco Rutelli, Ministrul Culturii din Italia.

Sursa: Discovery