Şaliapin, în memorii, nu e lipsit de o ironie seacă, departe de orice nuanţă interpretabilă: „În fine, îmi amintesc despre o vecinătate a mea cu Gorki, în acelaşi Tilfis. Pe timpul când eu devenisem artist şi cântam în prima mea stagiune de pe bulevardul Golovin, Gorki era prin apropiere… în închisoarea fortăreţei Meteh”. Amândoi fuseseră ispitiţi de gândul sinuciderii. Gorki, în decembrie 1887, la 19 ani, după moartea bunicii sale. Cam la aceeaşi vârstă, la Tiflis, Şaliapin se hotărâse să-şi cumpere un pistol de la un armurier şi să se sinucidă teatral în magazinul respectivului. Mult mai târziu, a rămas celebră întâlnirea dintre cântăreţul devenit atât de popular în Rusia şi Maxim Gorki, trimis în exil, sub atenta supraveghere a poliţiei.
Era înainte de debutul lui Şaliapin la Scala din Milano, în 1902, în rolul lui Mefisto din opera lui Boito, pe care a readus-o strălucit în actualitate. Şaliapin reuşise cu greu să obţină pentru scriitorul exilat permisiunea de a veni, fie şi în trecere, la Moscova.
Kustodiyev Portretul Chaliapin. 1921
(Galeria Tretiakov de stat, Moscova)
Portretul Kuznetsov de Chaliapin Fiodor Ivanovici 1902
(Muzeul de Arta Odesa)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu