John Keats

John Keats, poet

"Ay, in the very temple of Delight
Veil'd Melancholy has her sovran shrine..."

"ODE TO MELANCHOLY"
by John Keats

NO, no, go not to Lethe, neither twist
Wolf's-bane, tight-rooted, for its poisonous wine;
Nor suffer thy pale forehead to be kiss'd
By nightshade, ruby grape of Proserpine;
Make not your rosary of yew-berries,
Nor let the beetle, nor the death-moth be
Your mournful Psyche, nor the downy owl
A partner in your sorrow's mysteries;
For shade to shade will come too drowsily,
And drown the wakeful anguish of the soul.

But when the melancholy fit shall fall
Sudden from heaven like a weeping cloud,
That fosters the droop-headed flowers all,
And hides the green hill in an April shroud;
Then glut thy sorrow on a morning rose,
Or on the rainbow of the salt sand-wave,
Or on the wealth of globed peonies;
Or if thy mistress some rich anger shows,
Emprison her soft hand, and let her rave,
And feed deep, deep upon her peerless eyes.

She dwells with Beauty--Beauty that must die;
And Joy, whose hand is ever at his lips
Bidding adieu; and aching Pleasure nigh,
Turning to poison while the bee-mouth sips:
Ay, in the very temple of Delight
Veil'd Melancholy has her sovran shrine,
Though seen of none save him whose strenuous tongue
Can burst Joy's grape against his palate fine;
His soul shalt taste the sadness of her might,
And be among her cloudy trophies hung.

John Keats (n. 29 octombrie 1795, Londra - d. 23 februarie 1821, Roma) a fost un poet englez, unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai romantismului englez, alături de Lord Byron şi Percy Bysshe Shelley.

John Keats s-a născut la 29 octombrie 1795, în Halloween, la marginea Londrei, într-o familie modestă, fiu al unui grăjdar, care moare prematur în urma unui accident. În anii de şcoală s-a împrietenit cu Charles Cowden Clarke, el însuşi viitor scriitor, care se trăgea dintr-o familie de oameni culţi şi care i-a insuflat dragostea pentru cărţi şi îndeosebi pentru poezie. Keats însuşi aminteşte în scrisorile lui puternica impresie pe care i-a produs-o lectura lui Edmund Spenser şi a lui Homer. Keats a intrat ucenic la un chirurg, apoi a devenit agent sanitar într-un spital din Londra. Întâlnirile cu scriitorul Leigh Hunt şi cu pictorul Benjamin Haydon l-a determinat să abandoneze cariera medicală şi să se consacre în întregime creaţiei poetice.

Prima sa culegere de versuri (Poems, 1817) a fost trecută sub tăcere de critică. După publicarea poemului Endymion (1818), Keats devine obiectul unor atacuri într-o revistă conservatoare, care îl numea cu dispreţ reprezentant al "şcolii poetice cockney". În anul 1818 o întâlneşte pe Fanny Brawne, de care se îndrăgosteşte şi cu care întreţine o legătură în afara principiilor morale stricte caracteristice epocii victoriene. În acest timp scrie unele din cele mai frumoase poezii ale sale: Ode to Psyche, Ode on a Grecian Urn, Ode to a Nightigale. În 1820 se desparte de Fanny Brawwne, când se constată că suferă de tuberculoză pulmonară. Prietenii l-au ajutat, determinându-l să plece în Italia, dar nici clima prielnică a sudului nu a putut opri mersul bolii. Keats a murit în 1821 la Roma, unde a fost şi înmormântat, când nu împlinise încă 26 de ani.

În poemul Endymion (1818), Keats tratează mitul dragostei zeiţei lunii, Selene, pentru păstorul Endymion, apărându-i sub forma unei bachante pătimaşe. Un alt poem cu subiect mitologic, Hyperion, ultimul dintre titanii care au răsturnat stăpânirea lui Uranus, a rămas neterminat.

Keats a abordat şi subiecte medievale. Ele au servit ca bază pentru poemul Isabella (1818), precum şi pentru poemul "Ajunul Sfintei Agnes" (The Eve of St. Agnes, 1819). Ca şi în alte creaţii epice, talentul său se manifestă cu cea mai mare forţă în strofele lirice ale poemelor. Idealul său estetic şi-a găsit cea mai deplină întruchipare în poezia lirică. Modele remarcabile sunt poeziile "Odă unei privighetori" (Ode to a Nightingale), "Toamna" (To Autumn) sau "Odă la o urnă grecească" (Ode on a Grecian Urn). În ele s-au manifestat trăsăturile caracteristice ale poetului: perceperea senzorială a naturii, forţa imaginaţiei, darul neobişnuit de a însufleţi întreaga lume înconjurătoare.

Principalele opere

On First Looking into Chapman's Homer (1816)

Sleep and Poetry (1816)

Endymion: A Poetic Romance (1817)

Hyperion (1818)

The Eve of St. Agnes (1819)

Bright star, would I were stedfast as thou art (1819)

La Belle Dame sans Merci: A Ballad (1819)

Ode to Psyche (1819)

Ode to a Nichtingale (1819)

Ode on a Grecian Urn (1819)

Ode on Melancholy (1819)

Ode on Indolence (1819)

Lamia (1819)

To Autumn (1819)

The Fall of Hyperion: A Dream (1819)

Dragoste moderna

John Keats

Ce-i dragostea?Papusa dichisita,

S-o mangaie si s-o resfete lenea;

Urzeala de incurcaturi divine,

Incat neghiobii tineri toti se cred

Divini prin dragoste; si-asa se scurge

O vara,-n cascaturi si nebunie;

Curand ajunge-al domnisoare piaptan

O diadema toata numai perle,

Iar bietele ciubote Wellington

A lui Romeo fina-ncaltaminte.

Atunci la 7 bis sta Cleopatra

Si sta Antonius pe Brunswich Square.

Neghiobilor!... Inalte patimi daca

Au incalzit odata lumea; daca

Regine si Soldati s-au zbuciumat

Sa cucereasca inimi - zau, nu vad

De ce asemeni zbuciumari s-ar naste

Mai multe, mai de rand ca buruiana!

Neghiobilor!... Ci intregiti-mi iara

Topita perla grea a Cleopatrei

Si zice-voi ca toti puteti iubi

In ciuda palariilor de castor.

Roma/Testaccio - John Keats' grave

Much have I travel'd in the realms of gold,

And many goodly states and kingdoms seen;

Round many western islands have I been

Which bards in fealty to Apollo hold.

Oft of one wide expanse had I been told

That deep-brow'd Homer ruled as his demesne;

Yet did I never breathe its pure serene

Till I heard Chapman speak out loud and bold:

Then I felt I like some watcher of the skies

When a new planet swims into his ken;

Or like stout Cortez when with eagle eyes

He star'd at the Pacific -- and all his men

Look'd at each other with a wild surmise --

Silent, upon a peak in Darien.