1861 - A murit poeta britanică Elizabeth Barrett Browning (“Sonete portugheze”) (n.06.03.1806).
Sonet XLIII
Elizabeth Barrett Browning
Cum te iubesc? Să-ncerc o-nşiruire.
Adânc şi larg şi-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când străbate
Spre graţie, spre tot, spre nesfârşire.
Şi te iubesc cu zilnica iubire,
În paşnic fel, în zori, pe scăpătate -
Şi slobod, cum te lupţi pentru dreptate,
Curat, aşa cum fugi de linguşire.
Şi te iubesc cu patima avută
În vechi dureri şi cu credinţa care
Părea, cu sfinţi copilăreşti, pierdută.
Şi te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,
Cu viaţa mea! - şi Domnul de-mi ajută
Te voi iubi în moarte şi mai tare.
Elizabeth Barrett Browning (6 martie 1806, Durham, Anglia - 29 iunie 1861, Florenţa) este o poetă britanică. Deşi era invalidă şi se temea de străini, poeziile sale au devenit foarte cunoscute în cercurile literare după publicarea unor volume de versuri în 1838 şi 1844.A scris versuri de o deosebită sensibilitate dedicate soţului ei, poetul Robert Browning.
În 1845, l-a cunoscut pe Robert Browning şi, după o perioadă în care acesta i-a făcut curte, lucru ţinut în secret faţă de despoticul ei tată, s-au căsătorit şi s-au stabilit la Florenţa. Renumele ei se bazează în cea mai mare parte pe poeziile de dragoste scrise în perioada în care era curtată, Sonete portugheze (Sonnets from the Portuguese, 1850). Cea mai ambiţioasă lucrare a sa, romanul în versuri albe Aurora Leigh (1857), a avut un enorm succes la public.
Opera
1847: Sonete din parte portughezei ("Sonnets from the Portuguese");
1851: Ferestrele casei Guidi ("Casa Guidi Window");
1860: Poeme înainte de Congres ("Poems Before Congress");
1857: Aurora Leigh ("Aurora Leigh").
Elizabeth and her son (yes, son) Robert Wideman Browning
"Doua iubiri umane fac una divina." - Elisabeth Barrett Browning
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu