1936: Maxim Gorki, romancier şi dramaturg rus (n. 1868)
Azilul de noapte -de- Maxim Gorki - prezinta : RADU BELIGAN - Inregistrare 1959 disc vinil 33rm (114:45min)
Alexei Maximovici Peşkov (în limba rusă Алексей Максимович Пешков, n. 16 martie 1868 (S.N. 28 martie)– d. 18 iunie 1936), mai bine cunoscut ca Maxim Gorki (Максим Горький), a fost un scriitor rus/sovietic, fondator al realismului socialist în literatură şi activist politic. S-a născut în oraşul Nijni Novgorod şi a murit la Moscova. Din 1906 până în 1913 şi din 1921 până în 1929 a trăit în străinătate, în special pe Insula Capri. După reîntoarcerea în Uniunea Sovietică, a acceptat politica culturală a vremii, dar nu i s-a mai permis să părăsească ţara.
Alexei Maximovici Peşkov s-a născut la Nijni Novgorod, la 28 martie stil nou 16 martie stil vechi 1868 –. A rămas orfan la vârsta de nouă ani şi a fost crescut de bunica sa, o excelentă povestitoare. La moartea ei, tânărul Alexei Maximovici a încercat să se sinucidă, în decembrie 1887. Apoi, a rătăcit pe jos prin tot Imperiul Rus, timp de cinci ani, lucrând în diferite locuri şi acumulând o mulţime de impresii pe care le va folosi mai târziu în operele sale.
Maxim Gorki a fost pseudonimul său literar. Gorki s-a împrietenit cu Lenin după ce s-au întâlnit în 1902. Câtă vreme a fost închis, pentru scurt timp, în fortăreaţa Petru şi Pavel în timpul revoluţiei eşuate din 1905, Gorki a scris piesa de teatru Copiii soarelui, care avea acţiunea plasată în timpul epidemiei de holeră din 1862, dar care trata de fapt evenimentele contemporane.
Gorki şi Lev Tolstoi la Iasnaia Poliana, în 1900
În timpul primului război mondial, apartamentul lui din Petrograd s-a transformat în centrul de comandă al bolşevicilor, dar, în cele din urmă, relaţiile lui cu comuniştii s-au deteriorat. La numai două săptămâni de la victoria Revoluţiei din Octombrie el scria: „Lenin şi Troţki n-au nici cea mai vagă idee despre drepturile omului. Ei sunt deja corupţi de otrava murdară a puterii, asta se vede după lipsa de respect neruşinată faţă de libertatea cuvântului şi faţă de alte libertăţi civice pentru care a luptat democraţia”. Scrisorile lui Lenin către Gorki din 1919 conţin ameninţări: „Te sfătuiesc să-ţi schimbi anturajul, vederile, acţiunile, altfel viaţa şi-ar putea întoarce faţa de la tine”.
În august 1921, prietenul său Nicolai Gumiliov, coleg-scriitor şi soţul Annei Ahmatova, a fost arestat de CEKA din Petrograd pentru vederile monarhiste. Gorki s-a deplasat personal la Moscova, a obţinut chiar de la Lenin personal ordinul de eliberare al lui Gumilov, dar, la întoarcerea la Petrograd, a aflat că prietenul său fusese deja împuşcat. În octombrie, Gorki a emigrat în Italia, având ca motiv oficial deteriorarea stării de sănătate: suferea de tuberculoză.
Potrivit lui Alexandr Soljeniţîn, reîntoarcerea în Uniunea Sovietică a lui Gorki a fost motivată de interese materiale. În Sorrento, lui Gorki i-au lipsit banii şi gloria. El a vizitat URSS de câteva ori după 1929, iar, în 1932, Stalin personal l-a invitat să se repatrieze, oferta fiindu-i acceptată. În iunie 1929, Gorki a vizitat Solovki, (curăţată pentru această ocazie) şi a scris un articol pozitiv despre Gulagurile care aveau deja o proastă reputaţie în occident.
Reîntoarcerea lui Gorki din Italia fascistă a fost o victorie propagandistică majoră a regimului sovietic. El a fost decorat cu Ordinul Lenin şi i s-a dat o reşedinţă de lux în Moscova, (fosta proprietate a milionarului Riabuşinski, în zilele noastre devenită Muzeul Gorki), şi o casă de odihnă în suburbii. Una dintre străzile centrale ale Moscovei, Trevskaia, a primit numele lui, la fel ca şi oraşul lui natal.
Cel mai mare avion din lume de la mijlocul deceniului patru al secolului trecut, Tupolev ANT-20 (fotografie), a fost numit de asemenea Maxim Gorki. Avionul a fost folosit pentru scopuri propagandistice în dese zboruri demonstrative pe deasupra capitalei.
În 1933, Gorki a publicat o carte dezonorantă despre Belomorkanal, canal realizat exclusiv cu munca forţată a deţinuţilor din Gulag, prezentat ca un exemplu de „reabilitare de succes a foştilor duşmani ai proletariatului”.
Odată cu creşterea represiunii staliniste şi îndeosebi după moartea lui Serghei Kirov, Gorki a fost plasat în mod neaşteptat sub arest la domiciliu în casa sa din Moscova. I se aduceau în fiecare zi o ediţie specială a ziarului Pravda în care nu se găsea nicio ştire despre arestări sau epurări.
Maxim Gorki a murit în iunie 1936, la scurt timp după moartea subită a fiului său, Maxim Peşkov, survenită în mai 1935. Ambele decese au fost privite cu suspiciune în epocă, dar zvonurile de otrăvire nu au putut fi niciodată demonstrate. Stalin şi Viaceslav Molotov s-au numărat printre cei care au purtat pe umeri coşciugul lui Gorki în timpul funerariilor.
În timpul procesului lui Buharin din 1938, una dintre învinuirile aduse a fost şi aceea că Gorki a fost ucis de un agent NKVD din subordinea lui Nikolai Ejov.
Oraşul natal al lui Gorki a reprimit, în 1990, vechiul nume de Nijni Novgorod.
Cele mai importante lucrări
Scrieri autobiografice
1913 – 1914: Copilărie (Детство)
1915 - 1916: În lume (В людях)
1923: Universităţile mele (Мои университеты).
Romane
1899: Foma Gordeev (Фома Гордеев), unde sunt descrise figuri tipic burgheze
1900 - 1901: Cei trei (Трое)
1907: Mama (Мать), unde este descrisă participarea la lupta revoluţionară a unei femei ai cărei fii fuseseră arestaţi
1908: O confesiune (Исповедь)
1909: Vara (Лето)
1909: Orăşelul Okurov (Городок Окуров)
1910: Viaţa lui Matvei Cojemeakin (Жизнь Матвея Кожемякина)
1925: Întreprinderile Artamonovilor (Дело Артамоновых)
1925 - 1936: Viaţa lui Klim Samgin (Жизнь Клима Самгина).
Schiţe şi povestiri
1892: Makar Ciudra (Макар Чудра)
1894: Celkaş (Челкаш)
1895: Cântecul şoimului (Песня о Соколе)
1897: Malva (Мальва)
1898: Schiţe şi povestiri (Очерки и рассказы), prima scriere a lui Gorki, care cunoaşte un succes extraordinar şi care descrie evidenţiază brutalităţile la care sunt supuşi cei defavorizaţi ai soartei
1899: Douăzeci şi şase de bărbaţi şi o fată (Двадцать шесть и одна)
1901: Cântecul păsării furtunii (Песня о Буревестнике).
Teatru
1902: Azilul de noapte (На дне) , alt titlu: Din adâncuri, dramă ce înfăţişează tabloul sumbru al lumii declasaţilor
1905: Copii soarelui (Дети солнца).
Memorialistică
Amintiri despre Tolstoi, Cehov şi Andreev
Maxim Gorki - Micii burghezi 1959 1/2
Maxim Gorki - Micii burghezi 1959 2/2
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu