Fratii Acterian

Haig Acterian

1943: Haig Acterian, soţul Marietei Sadova, scriitor, om de teatru român de etnie armeană (n. 1904)

Haig Garabet Acterian (n. 5 martie 1904, Constanţa - d. 8 august 1943, Kuban, Uniunea Sovietică) a fost un scriitor, regizor şi om de teatru român de origine armeană.

Este primul născut dintre fraţii Acterian, un faimos regizor din perioada interbelică, fiind fratele lui Arşavir Acterian şi al lui Jeni Acterian. A fost coleg cu Mircea Eliade la Liceul Spiru Haret din Bucureşti şi este unul dintre personajele din Romanul adolescentului miop.

A debutat cu versuri, semnate cu pseudonimul Mihail, în revista Vlăstare a Liceului Spiru Haret, editată chiar de viitorul istoric al religiilor, Mircea Eliade. S-a căsătorit cu actriţa Marietta Sadova, una dintre marile actriţe de dramă ale Teatrului Naţional din Bucureşti. Deşi era tentat iniţial să dea examen de admitere la Conservator şi să studieze muzica, se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică la clasa Luciei Sturdza Bulandra, pe care îl absolvă cu brio. Examenul de absolvire l-a reprezentat un rol in piesa lui Adrian Maniu Meşterul Manole. De altfel, romanul indian al fostului său coleg de liceu, Mircea Eliade Isabel şi apele Diavolului era dedicat "Prietenului Mihail şi oarbei Lalu", Lalu fiind o cerşetoare oarbă pe care Eliade a întîlnit-o în vremea cînd locuia în Rippon Street, Kolkata.

Arsavir Acterian si Marietta Sadova impreuna cu doi prieteni

Teatrul şi filmul. Regizor, cronicar dramatic, monograf

Haig Acterian va deveni ulterior primul regizor diplomat de film din România, după ce a urmat un curs de specializare la Roma, în studiourile Cinecitta. A corespondat cu Edward Gordon Craig, un regizor şi teoretician al teatrului modernist englez, considerat unul din părinţii teatrului modernist european. A scris mai multe cărţi de teatru, din care le amintim doar pe cele mai importante: Pretexte pentru o dramaturgie românească cu o prefaţă de Edward Gordon Craig (Vremea, 1936), Gordon Craig şi ideea în teatru (Vremea, 1936), După un veac de teatru românesc, (Bucovina, 1937), Organizarea teatrului (Bucovina, 1938), Shakespeare (Ed. Fundaţiilor Regale, 1938), Limitele artei, (Atelierele Grafice Luceafarul, 1939).

Alături de colegii săi de generaţie, Mihail Sebastian şi Camil Petrescu, cei cu care împărtăşea interesul pentru Craig şi teatrul experimental sau de avangardă, a fost unul dintre cei mai prestigioşi cronicari teatrali interbelici. Este autorul primei monografii William Shakespeare, Shakespeare, scrisă şi publicată în limba română.

Potrivit scriitorului Mihail Sebastian (Jurnal), „în 1932, Haig era comunist”, calitate în care a colaborat la revista Bluze albastre, principalul săptămânal al Partidului comunist. Însă în 1936 a trecut la extrema opusă, probabil sub influenţa lui Mihail Polihroniade, devenind membru al Mişcării Legionare.

A deţinut funcţia de director al Teatrului Naţional din Bucureşti în timpul participării la guvernare a legionarilor. După ce armata obedientă generalului Antonescu a zdrobit rebeliunea legionară, Acterian a fost întemniţat în penitenciarul de la Lugoj, unde a reuşit să finalizeze în anii 1941-1943 cea de-a doua monografie despre Molière, publicată însă abia după 1989.

La intervenţia soţiei sale, actriţa Marietta Sadova, pe lângă regele Mihai I, Acterian a fost eliberat din detenţie şi trimis pe frontul de est, unde a căzut la Kuban, în prima linie, la 8 august 1943. După moartea lui, Marietta Sadova nu s-a recăsătorit.

Opera

Sub pseudonim

Mihail, Agonia, 1929, versuri

Mihail, Urmare, 1936, versuri

Sub nume propriu

Haig Acterian, Dragoste şi viaţă în lumea teatrului, Buc., Arta Grafică, 1994

Haig Acterian, Gordon Craig şi ideia în teatru, Ed. Vremea 1936

Haig Acterian, Pretexte pentru o dramaturgie românească, cu un cuvânt înainte de Gordon E. Craig, Bucureşti, Ed. Vremea, 1936

Mihail, Urmare, versuri, Bucureşti, Institutul de arte grafice, 1936

Haig Acterian, După un veac de teatru românesc, Ed. Bucovina, 1937

Haig Acterian, Shakespeare, Bucureşti, Ed. Fundaţiilor Regale, 1938

Haig Acterian, Organizarea teatrului, Ed. Bucovina, 1938,

Haig Acterian, Limitele artei

Haig Acterian, Cealaltă parte a vieţii noastre, Iaşi, Institutul european, 1991

Haig Acterian, Moliere

Haig Acterian, Scrieri despre teatru - publicistica

Arşavir Acterian

Arşavir Nazaret Acterian (18 septembrie 1907, Constanţa - 17 septembrie 1997, Bucureşti) a fost un avocat, jurnalist, scriitor şi memorialist român de origine armeană, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Absolvă cursurile Liceului "Spiru Haret" în 1928, odată cu Constantin Noica, Barbu Brezianu, Alexandru Elian. Urmează apoi cursurile Facultăţilor de Litere şi Drept din Bucureşti. Redactor-şef al revistei Vremea. Colaborator al revistelor Ideea Europeană, Fapta, Discobol. Coleg şi prieten apropiat cu Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Barbu Brezianu. Membru al Mişcării Legionare. Face parte dintr-o renumită familie de armeni ce a dat culturii române pe Jeni Acterian (regizoare şi memorialistă) şi Haig Acterian (critic teatral, regizor, director al Teatrului Naţional Bucureşti). A făcut două perioade de închisoare politică între 1949-1953 şi 1959-1964, trecînd prin închisorile comuniste de la Jilava, Aiud şi Canal. După eliberare lucrează ca mozaicar la Fabrica de cerneluri şi la Fabrica de construcţii, ca anticar şi ca funcţionar la Institutul de Hematologie. Fondator, în 1991, al Fundaţiei Arhiva Culturală Română, alături de Fabian Anton.

Colaborări

Ultima oră (1929)

Vlăstarul (1928)

Ecoul (1929)

Fapta (1930)

Curentul

Floarea de Foc

Dreapta

Ulise (1932)

Discobolul (1932)

Axa (1932 şi 1940)

Freamătul vremii (1932)

Vremea (1929 şi 1936 - 1938)

ABC (1934 - 1935)

Ideea Românească (1935 - 1940)

Da şi Nu (1936)

Excelsior (1936 - 1939)

Bahag

Viaţa (1942 - 1943)

Seara (1943 - 1944)

Tribuna tineretului (1942)

Duminica (1943)

Secera (1943 - 1944)

Scrieri

Păţanii din viaţa oamenilor mari, Editura Vremea, Bucureşti, 1937

Jurnalul unui pseudo-filosof, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1992

Privilegiaţi şi năpăstuiţi, Editura Institutului European, Iaşi, 1992

Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Editura Institutului European, Iaşi, 1994

Cum am devenit creştin, Editura Harisma, Bucureşti, 1994

Despre Mirare, Editura Ararat, Bucureşti, 1996

Portrete şi trei amintiri de puşcăriaş, Editura Ararat, Bucureşti, 1996

Neliniştile lui Nastratin, Editura Alfa, Iaşi, 2000

Amintiri despre Nicolae Steinhardt, Editura Dacia, Cluj, 2002

Cioran, Eliade, Ionesco, Editura Eikon, Cluj, 2003

Corabia nebunilor, Editura Ararat, Bucureşti, 2006

Jurnal 1929 – 1990, Editura Humanitas, 2008

Jeni Acterian

Eugenia Maria Acterian, prin căsătorie Georgescu, cunoscută în teatru ca Jeni Arnotă, (n. 22 iunie 1916, Constanţa - d. 29 aprilie 1958, Bucureşti), a fost o regizoare româncă, de origine armeană, teatrolog şi autoarea unui jurnal intim. Ea este sora scriitorilor Arşavir Acterian şi a lui Haig Acterian. Ea a lăsat aproape o mie de pagini de Jurnal. Scrise cu talent, unele întîmplări împletite cu note de lectură vădesc indubitabila înzestrare scriitoricească.

Jeni (sau Jenny) Acterian a cunoscut încă din tinereţe pe Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petre Ţuţea, Petru Comarnescu, Marietta Sadova (soţia lui Haig Acterian), şi pe mulţi alţii din aceeaşi generaţie. A fost bună prietenă cu Marieta Rareş, Clody Berthola, pictoriţa Nuni Dona (nepoata lui Cella Delavrancea), Alice Botez, Rori Nasta (soţia actorului şi regizorului Dan Nasta), pictoriţa Lucica Vasiliu etc.

S-a înscris în 1947 la secţia de regie a Conservatorului de Artă Dramatică. A fost asistentă de regizor de scenă şi apoi regizor principal la teatrele Odeon, Municipal, Tineretului. A tradus piese de teatru din limbile franceză şi engleză.

La teatrul Municipal, care acum poartă numele de Lucia Sturdza Bulandra, unde a fost asistent de regie, a colaborat cu regizorii Liviu Ciulei şi Marietta Sadova. Numele său de scenă era Jeny Arnotă.

S-a căsătorit cu Adrian Georgescu, un actor.

Se îmbolnăveşte de maladia Hodgkin (limfogranulomatoză malignă) şi moare la vârsta de 42 de ani.

Studii

Primii ani de şcoală i-a făcut la Notre Dame de Sion în Bucureşti, după care a fost nevoită, din lipsă de bani, să-şi dea examenele în particular. A vrut să se înscrie la Facultatea de Filozofie şi Matematică. A trebuit să renunţe la matematică tot din lipsă de bani.

Jeni Acterian este licenţiată a Facultăţii de Filozofie (1940). Studenta preferată a lui Nae Ionescu, alături de Alice Botez [necesită citare]. Teza de licenţă şi-a scris-o pe o temă de logică matematică, „Raţionamentul prin recurenţă”, care a necesitat studii de matematică pe care le-a aprofundat singură la Biblioteca Fundaţiei Carol. I s-a propus să-şi dea doctoratul în Franţa, cu o bursă la Sorbona, însă începerea celui de-al Doilea Război Mondial a împiedicat-o să-şi continue studiile. Rămasă în ţară, primeşte ajutorul lui Mircea Vulcănescu şi lucrează timp de patru ani şi jumătate ca referent la C.A.F.A. („Casa Autonomă de Finanţare şi Amortizare”), slujbă pe care o detestă.

Regie

Scufiţa roşie - Teatrul L.S. Bulandra (1949)

Poveste despre adevăr - A.T.F. Bucureşti (1949)

Doi tineri din verona - A.T.F. Bucureşti (1949)

Crima directorului Riggs- Teatrul Toma Caragiu Ploieşti- (1951)

Jurnalul

Jurnalul lui Jeni Acterian, intitulat „Jurnalul unei fiinţe greu de mulţumit” (sau„ Jurnalul unei fete greu de mulţumit”), cuprinde 27 de caiete aflate astăzi în fondul Acterian din cadrul Fundaţiei Arhiva Culturală Română. A reuşit să fie publicată numai prima parte, din 1932 până în 1947. Scrierile jurnaliere au fost o preocupare importantă a generaţiei lui Jeni Acterian, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Anton Holban, Dan Botta, Emil Botta manifestându-şi interesul faţă de experienţa jurnalieră.

Opera literară

Jurnalul unei fiinţe greu de mulţumit, Editura Humanitas 1991, ediţie îngrijită de Doina Uricariu.

Jurnalul unei fiinţe greu de mulţumit (ediţia a II-a revăzută şi adăugită), Editura Ararat 1998, ediţie îngrijită de Fabian Anton

Corespondenţă, Editura Ararat 2005, ediţie îngrijită de Fabian Anton

Jurnalul unei fete greu de mulţumit (ediţia a III-a revăzută şi adăugită), Editura Humanitas 2007, ediţie îngrijită de Fabian Anton

Marieta Sadova, Haig si Arsavir Acterian, cu prietenii