1957: Mircea Tohătan, pictor român
Mircea Tohătan ( n. 5 august 1957, Mediaş) - este un pictor român
Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”,Bucureşti,clasa pofesorului Octav Grigorescu
Între 1995-1999 a făcut parte din Grupul Prolog
Expoziţii personale-selecţie
1987 Galeria Atelier 35,Bucureşti
1996 Galeria Hanul cu tei,Bucureşti
1997 Galeria Simeza,Bucureşti
2003 Galeria Simeza,Bucureşti
Expoziţii de grup-selecţie
1987 Alternative,Galeria Orizont,Bucureşti
1988 Galeria Simeza,Bucureşti
1990 Filocalia,Galeria Artexpo,Bucureşti
1991 Arta contestatară în Europa de Est
Muzeul Colecţiilor de Artă,Bucureşti
„Le pied”,Galeria Mediatheque,Paris
1992 „Aşteptare şi izbucnire”,Muzeul de Artă Szombathelli,Ungaria
Muzeul de Artă Arad
1993Espace Prevert,Savigny-le Temple,Franţa
Muzeul Colecţiilor,Bucureşti
Orient-Occident,Muzeul de Artă Timisoara
1994„Tema-Eseu de Artă Contemporană”,Muzeul Naţional de Artă,Bucureşti
Galeria Catacomba,Bucureşti
1995 Filocalia,Cluj
„Prolog”,Limasol,Cipru
1996 „Chipuri de pictori”,Galeria etaj3/4
„Versons of Transfiguration”,Muzeul Mursarnok,Budapesta
Stdiu de nud,Galeria etaj 3/4„Rudenie şi Patrimoniu”
2001 Colecţia Casei Regale a României,Muzeul Literaturii Române
Pictura lui Mircea Tohătan se naşte din „exerciţiu privirii”-am folosit timpul prezent pentru a sublinia o costantă în creaţia sa. Artistul s-a confruntat mereu cu „motive” dintre cele mai dificile,aidoma realităţii apropiate . Interiorul,Autoportretul,Curtea iar acum câţiva ani,vederile văzute de la fereastra atelierului.Pentru acest autor aparţinând anilor 80,totul,de la percepţie la prezentare şi receptarea ei,se raportează la emoţie.
Banalul a reprezentat o atracţie constantă,iar luciditatea artistului a ştiut să sesizeze şi să speculeze bogăţia de resurse a obişnuitului. În anii 80,„ecorşarea ” banalului cotidian,în reprezentare neoexpresionistă,era o manifestare a noii sensibilităţi.Când Tohătan a trecut la o reaşezare a valorilor în urma contactului cu muzeele şi galeriile Occidentului,când s-au potolit „furtunile” începuturilor (artistul a intrat într-un proces de reevaluare a picturii în fundamentele ei tradiţionale).Chiar dacă în datele modernităţile clasice-şi un fel de „asceză” a privirii întoarsă insistent asupra naturii-fie ea şi în ipostaza citadină- Tohătan reprezintă simplitatea şi firescul.
Rodul „exerciţiului de privire” solicită un singur lucru: un „exerciţiu de contemplaţie”,aproape uitat,înghiţirile erei informaţionale.Drumul spre firesc,însă, cu întoarcere la inocenţă;luciditatea distribuie încă o dată accentele! - s-o identificăm,acum, drept luciditate postmodernă.
Artistul se întoarce fără nostalgie,ci printr-o opţiune cumpănită,în funcţie de armonizarea dintre numita „asceză” a privirii şi un cod artistic redescoperit prin revizitarea şi avatarurile sale,prelucrând modele franceze cât şi pe cele româneşti. „Asceza ” privirii s-ar traduce prin „ascuţirea” ei -o tensiune subtilă se instalează,credem,între purificarea spre care se tinde şi instrumentarea ei cu mijloace care,deşi schimbă cursul experienţelor artistice anterioare,nu au cum să nu ţină cont de acumularea acestora -am putea cuantifica aici o doză de (auto)ironie......
Lucrări în Colecţii din România, Elveţia, SUA, Portugalia, Marea Britanie, Italia, Franţa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu