Mănăstirea Văcăreşti

~+~

13 septembrie 1724: Sfinţirea Mănăstirii Văcăreşti, ctitorie a familiei Mavrocordat - cel mai valoros ansamblu arhitectonic în stil brâncovenesc, cea mai mare mânăstire din Balcani.

Mănăstirea Văcăreşti, cunoscută şi ca Închisoarea Văcăreşti, a fost un ansamblu arhitectonic construit între 1716-1736 în stil brâncovenesc, unul din cele mai valoroase monumente istorice din Bucureşti, demolat în anul 1986 din ordinul lui Nicolae Ceauşescu.

Prima incintă. Faza Nicolae Mavrocordat.

Odată ajuns pe tronul Ţării Româneşti, Nicolae Mavrocordat, domnitor fanariot luminat, iubitor de cultură şi iniţiator de reforme, şi-a propus ridicarea unui măreţ locaş de rugăciune care să aibă şi funcţia de reşedinţă domnească, şi care prin dimensiuni şi bun gust să îl reprezinte. Locul ales pentru impozanta ctitorie a fost coama "dealului Văcăreşti", cum era cunoscut de bucureşteni, de fapt un promontoriu al cornişei terasei inferioare a Dâmboviţei, care domina capitala în partea de SE.

Construcţia începută în 1716 a fost curând întreruptă din cauza răpirii domnitorului de către un detaşament austriac, şi reluată după eliberarea lui Mavrocordat din detenţia executată în Ardeal, şi ungerea ca domn a doua oară.

Lucrările au fost terminate în 1722, iar la 24 septembrie 1724 a fost sfinţită biserica mănăstirii cu hramul “Sfânta Troiţă” – clădire grandioasă, însumând o seamă de elemente arhitectonice brâncoveneşti si influenţe ale barocului muntean, considerată de unii istorici ca o încununare a stilului brâncovenesc din Ţara Românească.

În 1730 Nicolae Mavrocordat moare de ciumă şi este îngropat la Văcăreşti, în incinta bisericii.

În dragostea lui pentru cultură, voievodul a înfiinţat aici o şcoală în limba elenă, o tiparniţă de sub teascurile căreia au văzut lumina zilei câteva cărţi importante în 1741 şi, ceea ce este mai important, a instalat la Văcăreşti o bibliotecă de proporţii, cunoscută ca fiind una dintre cele mai mari şi mai complete din Europa acelei epoci (un catalaog al bibliotecii din 1723 care se păstrează confirmă numărul de 237 de autori). Din păcate, după moartea domnitorului, biblioteca s-a împrăştiat.

Incinta a doua. Faza Constantin Mavrocordat.

În 1736, Constantin Mavrocordat, fiul lui Nicolae şi succesor al său la tronul Ţării Româneşti, aduce completări ansamblului, ridicând un superb paraclis – adevărată bijuterie arhitectonică – pe latura de răsărit şi, totodată alte câteva clădiri care au format o nouă incintă, mai mică, în partea de apus a primeia.

Penitenciarul

În 1848, armata rusă de ocupaţie aduce la Văcăreşti deţinuţii revoluţionari din principat, iar în 1864, an al marilor răscoale ţărăneşti, când guvernul conservator încarcerează aici pe ţăranii arestaţi, întregul ansamblu monastic este transformat în penitenciar. Intervenţiile făcute pentru dotarea monumentului în scopul noii destinaţii, succedate de-a lungul deceniilor, au alterat arhitectura originală a majorităţii clădirilor. Aici au fost închise personalităţi ale vieţii culturale şi politice româneşti între care scriitorii Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Ioan Slavici, Mircea Damian, episcopul greco-catolic Vasile Aftenie, Corneliu Zelea Codreanu (interesant la acesta din urma amanuntul că, după cum el însuşi mărturisea, numele organizaţiei pe care a întemeiat-o – Legiunea Arhanghelul Mihail – i-a fost inspirată de icoana Sfântului Arhanghel aflată pe uşa din dreapta a iconostasului bisericii mari de la Văcăreşti).

Demolarea

In 1973, penitenciarul a fost dezafectat, intenţionându-se amenajarea ansamblului ca muzeu de artă medievală românească. După restaurarea cu succes a unor imobile, în urma unei hotărârii cuplului Ceauşescu, incepe demolarea mănăstirii in 1984. În ciuda protestelor şi intervenţiilor Bisericii Ortodoxe Române, oamenilor de cultură din ţară şi de peste hotare, organizaţiilor şi instituţiilor internaţionale, între 1986 – 1987 Mănăstirea Văcăreşti a fost rasă de pe faţa pământului pentru a elibera terenul în vederea construirii unui complex de clădiri pentru justiţie, în care trebuiau să se instaleze Ministerul Justiţiei, Procuratura Generală, Tribunalul Suprem şi alte instanţe judecătoreşti. După ce au fost turnate fundaţiile, în 1990 lucrările au fost abandonate. Nici măcar dealul nu a fost cruţat, el fiind aproape total distrus.

În incinta Mănăstirii Văcăreşti, cu puţin timp înainte de demolare, Sergiu Nicolaescu a turnat câteva scene de luptă, cu tancuri, pentru filmul "Noi, cei din linia întâi", aducând grave deteriorări ansamblului, fapt ce a determinat intervenţia la forurile superioare a personalului Muzeului de Istorie a Municipiului Bucureşti.

Toponimul Văcăreşti

Există încă o polemică între istorici şi etimologi. După părerea unora, numele zonei s-ar datora faptului că moşia ar fi aparţinut familiei boierilor Văcăreşti. Alte păreri susţin că toponimul nu are nici o legătură cu familia Văcărescu şi că explicaţia s-ar afla fie în ocupaţia sătenilor de altă dată – creşterea vitelor, fie că ar fi derivată din birul care se plătea odinioară de către crescătorii de animale – “văcăritul”.

Eugen Ciocan a fotografiat clandestin distrugerea Manastirii Vacaresti

„Picturi murale recuperate de la biserica mănăstirii Văcăreşti“

Învierea lui Lazăr provine: naos, spre est	Sfinţii Cuvioşi Ulian şi Daniil provine: naos
Sfântul Apostol Marcu provine: pronaos	Botezul lui Iisus Hristos provine: naos, spre sud
Sfântul Cosma Melodul provine: pronaos, nord-est	Sfinţii Militari Procopie şi Mina provine: naos, spre vest
Sfântul Ioan Botezătorul provine: pronaos