Marcello Mastroianni
Marcello Vincenzo Domenico Mastroianni (*28 septembrie 1924, Fontana Liri/Frosinone - †19 decembrie 1996, Paris), a fost un actor italian, protagonist multilateral de mare talent în cinematografia din a doua jumătate a secolului al XX-lea.
După terminarea studiilor liceale, se înscrie la facultatea de Economie şi Comerţ, dar preferă să frecventeze grupul Centrului Universitar de Teatru din Roma, unde este remarcat de regizorul Luchino Visconti, care îl distribuie, împreună cu Vittorio Gassman, în spectacole de teatru cu piesele "Un tramvai numit dorinţă" de Tennessee Williams, "Moartea unui comis-voiajor" de Arthur Miller şi "Trei surori" de Anton Cehov.
Debutează în film în 1947 în "Mizerabilii" (regia: Riccardo Frada), lucrează apoi cu Luciano Emmer ("Fetele din Piaţa Spania", "Bigamul"), cu Carlo Lizzani ("Cronica amanţilor săraci") şi Giuseppe de Santis ("Zile de dragoste"), dar primele experienţe hotărâtoare le trăieşte sub regia lui Luchino Visconti în Nopţi albe şi, mai ales, cu Federico Fellini în rolul ziaristului Marcello din epocalul film La dolce vita, care îl consacră în cariera artistică.
Fellini descoperă în interpretările lui Marcello Mastroianni pe parcursul colaborării lor (Opt şi jumătate, Cetatea femeilor, Ginger şi Fred) personalitatea intelectualului nehotărât, măcinat de întrebări fără răspuns, chinuit de obsesii şi fantasme.
Obţine în continuare succese în filmele Divorţ italian, în diverse filme alături de Sofia Loren regizate de Vittorio De Sica, colaborează cu Ferreri (Marea îmbuibeală, Povestea Pierei), cu Ettore Scola (Drama geloziei, Splendoare, Cât e ceasul?, O zi deosebită - performanţă excepţională alături de Sofia Loren). Din ultimii ani ai carierei sale actoriceşti este de menţionat filmul de profund dramatism Susţine Pereira.
Marcello Mastroianni a jucat cu entuziasm şi dăruire totală în comedii, în drame psihologice, în melodrame şi în filme istorice, refuzând şi în ultimii ani odihna şi plictiseala unei existenţe comode, departe de platourile de filmare.
Astfel că, într-o zi de iarnă, la 19 decembrie 1996, când a fost chemat să joace pe scena Paradisului, el a plecat discret în eternitate, lăsând ca amintire o viaţă dedicată filmului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu