Maria Tanase....doamna cantecului romanesc!

                                                                                                                                       "Fluier si cobza, bucium, scripca, tambal, frunza si trestie este Maria Tanase. Cintecul l-a prins din ingemanarea frunzelor, din arcusul vintului, din rasunetul codrilor si din sipotul izvoarelor. A strins in glasul ei lacrima si jalea din bocetele si revolta strabunilor. A cules alintul din cintecul de leagan si dorul din freamatul padurilor"Dorina Radulescu  

"Sint voci care nu exprima numai frumosul muzical, minunea veche si cu toate astea mereu noua a cintecului, ci ceva mai mult, exprima sufletul unui loc si al unui timp. Asa a fost vocea Mariei. Cind cinta ea, (...) parca plingea un violoncel cu strunele de matase"

Constantin Nottara

A vazut lumina zilei la Bucuresti, in strada Livada cu Duzi din cartierul Caramidarii de Jos, in dimineata zilei de 25 septembrie 1913. Era al treilea copil al Anei Munteanu, originara din comuna Carta (Fagaras) si al lui Ion Coanda Tanase, din satul oltenesc Mierea Birnicii, de pe valea Amaradiei.

Prima data a aparut în public in 1921, pe scena Caminului Cultural „Caramidarii de Jos“ din Calea Piscului, la serbarea de sfirsit de an a Scolii primare nr. 11 Tabacari. Apoi s-a produs pe scena Liceului „Ion Heliade Radulescu“, unde a frecventat doar cursul inferior, fiind nevoita sa se retraga si sa munceasca la gradina cot la cot cu fratii si parintii sai.

Dornica sa invete cât mai multe cintece, mergea pe timpul verii în locul de bastina matern. Anul 1934 a marcat admiterea ei, prin concurs, la Teatrul de Vara „Carabus“ din strada Academiei, condus de marele actor Constantin Tanase, pentru revista Carabus-Expres, scrisa de Nicolae Kiritescu pe muzica semnata de Gherase Dendrino, Petre Andreescu si Elly Roman. A fost distribuita într-un grup vocal, alaturi de Lia Bogdan, Marcel Emilian, Milica Milian si Stefan Glodariu. Prin toamna lui 1934,in casa regizorului-gazetar Sandu Eliad din apropierea gradinii Cismigiu, a cunoscut o pleiada de poeti si scriitori ai vremii: Eugen Jebeleanu, Radu Boureanu, Cicerone Teodorescu, Gheorghe Dinu (Stefan Roll), Zaharia Stancu. Folcloristul Harry Brauner, ascultind-o „profesional“ – la recomandarea lui Eliad – a fost profund impresionat de talentul ei innascut. Drept urmare, a prezentat-o lui Constantin Brailoiu, intemeietorul Arhivei Internationale de Folclor de la Geneva de mai tirziu. Etnomuzicologul i-a recomandat sa-si aleaga repertoriul direct de la izvoare. Ulterior, dramaturgul Tudor Musatescu a sfatuit-o sa inregistreze cintece din repertoriul propriu, apelind la una din casele de discuri existente în Bucuresti. Inregistrarea de proba s-a produs la Studioul „Tomis“ din Calea Calarasilor. Piesa intitulata Romanta mansardei, imprimata sub îndrumarea directorului muzical compozitorul Misu Iancu si cu concursul direct al lui C. Brailoiu, s-a bucurat de un succes extraordinar. Ulterior, a fost invitata si de „Columbia“, în studioul careia (strada Udricani) a înregistrat Nunta tiganeasca, epuizata in numai citeva saptamini. Reeditata intr-un tiraj impresionant, melodia a avut un succes formidabil.

Inceputul carierei artistice propriu-zise a coincis insa cu debutul radiofonic din 20 februarie 1938, cind a prezentat un program de piese folclorice: M-am jurat de mii de ori, Ce-i mai dulce ca alvita, Cine iubeste si lasa, Geaba ma mai duc acasa, Marie si Marioara, Cind o fi la moartea mea. Presa timpului i-a acordat o deosebita atentie. In revista Radio-Adevarul a aparut un articol din care citam: „Tinara cintareata care e una din cele mai izbutite talente ale promotiilor mai noi aduce pe linga apreciate insusiri vocale si o preocupare de noutate intru totul laudabila: studiul temelor folclorice, valorificarea melodiilor populare pe care nu le diseaza ci le cinta, pastrindu-le nealterata frumusetea originala. Solista creeaza astfel si pune în valoare melodia poporana autentica si cu deosebire cintecul autentic, terenuri inca necunoscute, neintelese sau degradate de obisnuitii nostri diseuri“.

Pe la jumatatea anului 1938, profesorul Nicolae Iorga a invitat-o sa cinte la inchiderea cursurilor de vara de la Valenii de Munte, care in acel an marcau jubileul a 30 de ani de la infiintarea universitatii amintite. Cu acest prilej, marele carturar a numit-o „Pasarea Maiastra“. Data de 28 septembrie 1938 marcheaza debutul Mariei Tanase in arta cupletului, dar si lansarea cântecelor romanesti de larga circulatie: Mi-am pus busuioc in par, pe versurile lui Nicolae Vladoianu si Habar n-ai tu, pe un text de Eugen Mirea, ambele compuse de Ion Vasilescu, oferite spectatorilor in revista Constelatia Alhambrei. In lunile octombrie sinoiembrie ale aceluiasi an, a aparut pe estrada Restaurantului „Neptun“ din Piata Buzesti, unde cinta acompaniata de taraful Vasile Julea. Acolo au venit s-o asculte si scriitorii Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Cezar Petrescu, Ion Pillat.

In urma auditiei de la „Hanul Ancutei“ (juriul era compus din dirijorul George Georgescu, compozitorul Mihail Jora, arhitectii Gheorghe Cantacuzino si Octav Doicescu, precum si etnomuzicologul Constantin Brailoiu), Maria Tanase, acompaniata admirabil de maestrul Grigoras Dinicu, a fost aleasa în unanimitate sa reprezinte cântecul popular romanesc pe continentul american, în cadrul Expozitiei Internationale de la New York (1939). A cintat în fata fostului presedinte american Hoover, a lui André Gide, Yehudi Menuhin, Constantin Brâncusi, George Enescu, Jascha Heifetz s.a., in acompaniamentul formatiei instrumentale conduse de Fanica Luca si a orchestrei dirijate de Grigoras Dinicu.

Alaturi de Ion Dacian, Lulu Nicolau si Virginica Popescu, Maria Tanase a fost distribuita in revista Alhambra 41286, de la Teatrul Alhambra, prezentind citeva cintece in stil popular pe textele semnate de Eugen Mirea, Nicu Kanner si Puiu Maximilian. A aparut si in spectacole de la Teatrul Alhambra Baby, din Pasajul Majestic. Programul sau cuprindea un album de cintece din repertoriul francez, spaniol, negro spirituals si melodii autohtone. Mai apoi a fost invitata sa prezinte intr-o emisiune radiofonica un interesant program sub genericul: Cintece populare în ritm de jazz, acompaniata de formatia de jazz Melody, dirijata de Steve Bernard.

In octombrie 1940, a oferit un recital de muzica populara romaneasca publicului din orasul Focsani, dupa care regimul legionar i-a interzis orice activitate artistica, distrugindu-i-se toate placile de gramofon de la Radio, ba chiar si matritele de la casele de discuri. Dupa citeva luni de „absenta artistica“, vocea ei s-a facut din nou auzita la posturile de radio. Si nu numai. A fost inclusa in turneul de propaganda romaneasca din Turcia din martie 1941, organizat de Nicolae Kiritescu impreuna cu Ion Aurel Maican. La Istanbul a fost ovationata pe scena Teatrului Taxim. A sustinut recitaluri la Radiodifuziunea din Ankara, în urma carora, presedintele Turciei i-a oferit un post de... cercetatoare la Institutul Etnografic din Istanbul si chiar cetatenia de onoare a Turciei.

Dupa intoarcerea din turneul de pe malurile Bosforului, alaturi de echipe formate din nume reprezentative ale teatrului si muzicii romanesti (George Enescu, George Vraca sau Constantin Tanase), participa la spectacolele organizate în spitale pentru raniti, in timp ce, pe estrada Restaurantului „Café Wilson“, evolueaza in acompaniamentul orchestrei Victor Predescu, ascultata si admirata de marele pianist Walter Gieseking, însotit de dirijorul Ionel Perlea.

In decembrie 1943, a fost invitata sa participe la serbarea Pomului de Craciun de la Regimentul de Garda Calare, cântând piese folclorice si un program de colinde, la care au fost prezenti Majestatile Lor: Regele Mihai I si Regina Mama Elena, Maresalul Ion Antonescu, profesorul Mihai Antonescu, toti membrii guvernului. La sfârsitul lunii decembrie 1943, alaturi de echipa de revista de la Alhambra, ce functiona în vechea resedinta a Teatrului Baraseum din strada Udricani, Maria Tanase a aparut in spectacolul regizat de H. Nicolaide: "Ca la noi la nimeni", in care interpreta un cintec de muzica usoara cu un refren în idis, jucind alaturi de actorul Alexandru Giugaru. Luna ianuarie a anului 1944 marcheaza debutul sau in opereta Mascota de Edmond Audran, in care detine rolul principal feminin, alaturi de tenorul Ion Dacian si sub bagheta dirijorului Egizio Massini.

In aprilie 1945 i se incredinteaza, la Teatrul Municipal, rolul eroinei Masa din drama tolstoiana Cadavrul viu, avind ca partener pe maestrul Ion Manolescu, a carui discipola era la Conservatorul Regal de Muzica si Arta Dramatica, la clasa de tragedie; fusese aleasa de insusi profesorul sau, fiind convins ca eleva sa poseda calitati dramatice remarcabile. Si nu se insela. Nicolae Kiritescu ii dramatizeaza lucrarea Axel la portile raiului scrisa de Paul Morgan si Adolf Schütze pe muzica lui Ralph Benatzky sub titlul: Sfinxul din Hollywood, in care detine rolul principal feminin si a carei premiera a avut loc la 21 decembrie 1945 la teatrul de sub cupola Ateneului Român. Acelasi dramaturg, increzator in talentul actritei-cintarete, dramatizeaza Nana lui Emile Zola, ce a vazut lumina rampei la 6 decembrie 1946, la acelasi teatru, Maria Tanase interpretind câteva sansonete frantuzesti.

Pentru meritele sale artistice deosebite, la 20 decembrie 1955 primeste Premiul de Stat, iar in octombrie 1957 i se acorda titlul de Artista Emerita. In decembrie 1957 este distribuita în coproductia româno-franceza Ciulinii Baraganului, turnata dupa romanul cu acelasi nume al lui Panait Istrati; interpreteaza rolul principal Anica, alaturi de actorii Marcel Anghelescu, Mihai Berechet si Florin Piersic.

La 14 aprilie 1959, la Teatrul Satiric Muzical „Constantin Tanase“ are loc concertul omagial Bucuresti 500, in care Maria Tanase prezinta un potpuriu festiv din melodiile compozitorilor Ion Vasilescu si Gherase Dendrino.

Maria Tanase dorea ca restul vietii sa-l inchine invatamântului pedagogic de factura folclorica. La cererea sa, a fost transferata in functia de folclorist la orchestra „Taraful Gorjului“ din Tg. Jiu, unde prezinta concerte si spectacole apartinând filonului folcloric oltenesc. Concomitent, este distribuita la Teatrul Municipal din Bucuresti in Opera de trei parale a lui Brecht, in rolul Jeny Spelunca. Dar rapusa de boala, paraseste definitiv scena vietii la 22 iunie 1963. Nu implinise inca 50 de ani, dar lasa in urma sa un monument artistic ce va infrunta veacurile...

autor Maria Rosca

Pe 19 iunie 1963 a avut ultimul spectacol, la Hunedoara. 
La un moment dat, simțindu-se din ce în ce mai rău, a zis:

„Fraților, eu nu mai pot! Am cancer la plămâni și o să 
mor în curând! De-acuma nu mă veți mai vedea niciodată!”