1935: A avut loc, la Opera Română, premiera operei bufe „O noapte furtunoasă” de Paul Constantinescu (libretul dupa I.L. Caragiale), sub bagheta lui Ionel Perlea.
O noapte furtunoasă este o operă comică (”comedie muzicală”) în două acte de Paul Constantinescu, pe un libret propriu, inspirat din piesa de teatru omonimă de Ion Luca Caragiale. Premiera a avut loc în 26 octombrie 1935 la Opera Română din București.
Opera a fost refăcută în 1950.
Comedie muzicală în două acte. Muzica de Paul Constantinescu. Libretul de Paul Constantinescu, după comedia cu acelaşi titlu de I. L. Caragiale.
Premiera a avut loc la 26 octombrie 1935, la Opera Română din Bucureşti.
Acţiunea se petrece la Bucureşti, la sfârşitul secolului XIX.
ACTUL I. Din discuţia dintre jupân Dumitrache (bas), poreclit Titircă-inimă rea, cherestegiu din Bucureşti şi căpitan în garda civică şi prietenul său poliţaiul Nae Ipingescu(bariton) aflăm cum, cu o seară înainte la grădina "Iunion", liniştea onorabilului cetăţean Dumitrache şi a familiei sale, alcătuită din soţia sa Veta (mezzo-soprană) şi sora acesteia,Ziţa (soprană), a fost tulburată de privirile insistente ale unui individ spilcuit şi suspect.Chiriac (tenor), omul de încredere al lui jupân Dumitrache, cel care veghează veşnic la "onoarea lui de familist" - de fapt este amantul Vetei - vine să-i reamintească jupânului că la noapte "e de rond". Spiridon (mezzo-soprană), un băiat de "procopseală" şi slugă în casa aceluiaşi Titircă-inimă rea îi aduce stăpânului său gazeta, sabia şi centironul. Dumitrache şi Ipingescu citesc încântaţi un articol semnat Rică Venturiano, dar sunt deranjaţi din lectură de către vociferările Ziţei care se ceartă cu fostul ei soţ. Dumitrache şi Ipingescu sar în ajutorul tinerei femei, în timp ce Spiridon, privind scena de la fereastră, se.plânge de viaţa grea pe care o duce la stăpân (arie). Atunci când Ziţa intră în odaie, Spiridon îi dă biletul trimis de către adoratorul ei, Rică Venturiano. Prin acelaşi Spiridon, Ziţa îi trimite vorbă iubitului că îl va aşteapta la ea acasă, la noapte. Apoi Ziţa o roagă - fără succes - pe Veta să intervină pe lângă soţul ei ca să meargă din nou cu toţii la grădina "Iunion". Dar Veta e amărâtă din cauza lui Chiriac, care aflând cele petrecute cu o seară înainte la grădină, îi făcuse o furtunoasă scenă de gelozie. Curând însă Chiriac revine, dornic de împăcare. Convins de către Veta că, la "Iunion" nu s-a întâmplat de fapt nimic, el îşi îmbrăţişează din nou iubita.
ACTUL II. Chiriac şi Veta se pregătesc de culcare după ce şi-au făcut ultimele jurăminte de dragoste. Confundând casele din cauza tăbliţei cu numărul răsturnat, Rică Venturiano(tenor) ajunge, din greşeală, în camera Vetei şi nu în cea a Ziţei. Veta îşi dă în curând seama de eroarea junelui. Prea târziu însă. Tânărul a fost zărit pe fereastră de către jupân Dumitrache care scoală acum toată casa cu ţipetele sale disperate. Rică abia mai are timp să sară pe fereastră. Chiriac şi jupân Dumitrache se avântă în urmărirea "bagabontului". Soseşte Ziţa care, disperată, se teme pentru viaţa iubitului ei. Acesta este prins, dar lucrurile se lămuresc repede, mai cu seamă cănd jupân Dumitrache descoperă în persoana tânărului ce se află în faţa sa pe combativul semnatar al articolului citit în gazetă cu puţin timp înainte. El acceptă mulţumit căsătoria Ziţei cu Rică Venturiano, dar mai cere răspuns la o întrebare: "a cui este legătura de gât pe care a găsit-o pe patul soţiei sale?". Pe un ton familiar, Chiriac o recunoaşte ca fiind a sa. Mulţumit şi pe deplin liniştit, jupân Dumitrache constată că "onoarea sa de familist" a rămas nepătată...
O noapte furtunoasă este o piesă de teatru de Ion Luca Caragiale. A apărut în Convorbiri literare, cu o elogioasă prezentare a lui Titu Maiorescu, ajungând şi pe scena Operei Române, în 1935, însoţită de muzica lui Paul Constantinescu.
O noapte furtunoasă este o operă comică (”comedie muzicală”) în două acte de Paul Constantinescu, pe un libret propriu, inspirat din piesa de teatru omonimă de Ion Luca Caragiale. Premiera a avut loc în 26 octombrie 1935 la Opera Română din București.
Opera a fost refăcută în 1950.
Comedie muzicală în două acte. Muzica de Paul Constantinescu. Libretul de Paul Constantinescu, după comedia cu acelaşi titlu de I. L. Caragiale.
Premiera a avut loc la 26 octombrie 1935, la Opera Română din Bucureşti.
Acţiunea se petrece la Bucureşti, la sfârşitul secolului XIX.
ACTUL I. Din discuţia dintre jupân Dumitrache (bas), poreclit Titircă-inimă rea, cherestegiu din Bucureşti şi căpitan în garda civică şi prietenul său poliţaiul Nae Ipingescu(bariton) aflăm cum, cu o seară înainte la grădina "Iunion", liniştea onorabilului cetăţean Dumitrache şi a familiei sale, alcătuită din soţia sa Veta (mezzo-soprană) şi sora acesteia,Ziţa (soprană), a fost tulburată de privirile insistente ale unui individ spilcuit şi suspect.Chiriac (tenor), omul de încredere al lui jupân Dumitrache, cel care veghează veşnic la "onoarea lui de familist" - de fapt este amantul Vetei - vine să-i reamintească jupânului că la noapte "e de rond". Spiridon (mezzo-soprană), un băiat de "procopseală" şi slugă în casa aceluiaşi Titircă-inimă rea îi aduce stăpânului său gazeta, sabia şi centironul. Dumitrache şi Ipingescu citesc încântaţi un articol semnat Rică Venturiano, dar sunt deranjaţi din lectură de către vociferările Ziţei care se ceartă cu fostul ei soţ. Dumitrache şi Ipingescu sar în ajutorul tinerei femei, în timp ce Spiridon, privind scena de la fereastră, se.plânge de viaţa grea pe care o duce la stăpân (arie). Atunci când Ziţa intră în odaie, Spiridon îi dă biletul trimis de către adoratorul ei, Rică Venturiano. Prin acelaşi Spiridon, Ziţa îi trimite vorbă iubitului că îl va aşteapta la ea acasă, la noapte. Apoi Ziţa o roagă - fără succes - pe Veta să intervină pe lângă soţul ei ca să meargă din nou cu toţii la grădina "Iunion". Dar Veta e amărâtă din cauza lui Chiriac, care aflând cele petrecute cu o seară înainte la grădină, îi făcuse o furtunoasă scenă de gelozie. Curând însă Chiriac revine, dornic de împăcare. Convins de către Veta că, la "Iunion" nu s-a întâmplat de fapt nimic, el îşi îmbrăţişează din nou iubita.
ACTUL II. Chiriac şi Veta se pregătesc de culcare după ce şi-au făcut ultimele jurăminte de dragoste. Confundând casele din cauza tăbliţei cu numărul răsturnat, Rică Venturiano(tenor) ajunge, din greşeală, în camera Vetei şi nu în cea a Ziţei. Veta îşi dă în curând seama de eroarea junelui. Prea târziu însă. Tânărul a fost zărit pe fereastră de către jupân Dumitrache care scoală acum toată casa cu ţipetele sale disperate. Rică abia mai are timp să sară pe fereastră. Chiriac şi jupân Dumitrache se avântă în urmărirea "bagabontului". Soseşte Ziţa care, disperată, se teme pentru viaţa iubitului ei. Acesta este prins, dar lucrurile se lămuresc repede, mai cu seamă cănd jupân Dumitrache descoperă în persoana tânărului ce se află în faţa sa pe combativul semnatar al articolului citit în gazetă cu puţin timp înainte. El acceptă mulţumit căsătoria Ziţei cu Rică Venturiano, dar mai cere răspuns la o întrebare: "a cui este legătura de gât pe care a găsit-o pe patul soţiei sale?". Pe un ton familiar, Chiriac o recunoaşte ca fiind a sa. Mulţumit şi pe deplin liniştit, jupân Dumitrache constată că "onoarea sa de familist" a rămas nepătată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu