Şerban Cantacuzino (n. 1640 - d. 28 octombrie 1688), membru al ilustrei familii de origine bizantină a Cantacuzinilor, a fost domnitor al Ţării Româneşti între 1678 şi 1688.
A luptat împreună cu turcii la asediul Vienei, unde aceştia din urmă au fost înfrânţi. În anii 1684 – 1688 a realizat un joc diplomatic ingenios, încercând să contracareze tendinţele expansioniste ale Habsburgilor în Banat şi ale Poloniei în Moldova. Le-a propus turcilor să i se acorde ereditar tronul (prin transformarea ţării în raia), totodata realizând contacte şi cu Rusia şi Veneţia. Se crede că a conceput un plan de atac asupra Constantinopolului pentru a alunga turcii din Europa, iar puterile vestice i-au promis suport moral şi material. În mijlocul pregătirilor a murit subit, otrăvit se pare de către boierii cărora le era frică de planurile sale anti-otomane.
De o mare importanţă a fost activitatea sa în domeniile economic şi literar:
- A introdus porumbul în România, care la scurtă vreme a ajuns hrana de bază a ţării.
- A fondat prima şcoală românească în Bucureşti.
- A dat ajutor la înfiinţarea mai multor ateliere de tipărit (tiparniţe), iar sub auspiciile sale a apărut în 1688 faimoasa Biblie românească de la Bucureşti .
- Este ctitorul bisericilor Fundenii Doamnei şi Mânăstirii Cotroceni.
Proiectele sale au fost continuate de urmaşul desemnat de el la tron, Constantin Brâncoveanu.
Din căsătoriile sale cu Elina Leurdeanu şi Maria Rustea-Văleanu (fiica negustorului Ghencea Rustea) a avut un fiu şi patru fiice şi un fiu, printre care:
Gheorge Cantacuzino (1673-1739), Mare Ban al Olteniei;
Casandra (1676-1713) soţia domnitorului Moldovei Dimitrie Cantemir.
Piatra de mormant a lui Serban Voda Cantacuzino din Biserica Manastirii Cotroceni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu