Crăciunul este sezonul ceresc de bucurie, sezonul de dragoste reala.
Vâscul a stârnit dintotdeauna interes şi este înconjurat de un număr mare de mituri şi legende. În unele ţări joacă un rol mare în festivitatea de Craciun.
Totul pare a veni de la cer. Vascul în pragul uşii, camera de zi amintindu-ne de lemn smerit al Crucii ...Nasterea lui Hristos si Învierea lui Hristos şi dragostea lui .. Dragostea noastră pentru El şi dragostea noastră unul pentru altul ... Totul e bine.
Îmi place totul despre vâsc.
În tradiţiile româneşti , vâscul este considerat noroc. Este chiar si astăzi evaluat în zonele rurale din România pentru proprietati medicale şi "magice".
Este o veche tradiţie creştină ca cel care a furnizat lemnul Crucii, a fost vascul. După răstignirea lui Hristos, planta, umilita, niciodata nu a vestejit pana la Nasterea lui Iisus. Obiceiul este ca vâscul nu trebuie să atingă solul între tăiere şi scoaterea sa . Se presupune a fi ultima verdeaţă inainte de sosirea Crăciunului, rămasa in Întâmpinarea Domnului, şi poate fi lăsată să rămână agăţata pe tot parcursul anului pentru a proteja casa de trăsnet sau foc până când e înlocuita cu următorea in Ajunul noului Crăciun.
Una dintre primele povesti legate de vasc e tot de origine nordica. Se spune ca zeita Frigga, sotia lui Odin, temandu-se pentru viata fiului sau Baldur, a conjurat toatele elementele naturii sa il protejeze si sa nu-i produca vreodata vreun rau… omitand insa sa i se adreseze vascului, pe care il considera neinsemnat. Aceasta vulnerabilitate a lui Baldur a ramas secreta, ca un calcai al lui Ahile… pana cand ajunge la urechile zeului Loki, care -invidios pe aparenta invincibilitate a lui Baldur- reuseste prin uneltirile sale sa faca in asa fel incat Baldur sa fie omorat de o sageata cioplita din vasc (sau otravita la varf cu zeama de vasc, in alte variante). Frigga e neconsolata, il plange amarnic pe Baldur, lacrimile ei se transforma in bobite de vasc, Baldur invie, iar Frigga, de bucurie, binecuvanteaza vascul, dorindu-i ca oricine va trece pe sub el sa se sarute, pentru noroc. De aici a derivat obiceiul occidental al sarutatului sub vasc.
Vascul, precum şi stejarul în cele mai vechi timpuri a servit ca obiect de veneraţie superstiţioasa.
Magicieni vechi din Galia - druizii - se închinau la stejar. Potrivit lui Pliniu, motivul pentru acest lucru a fost faptul că stejarul a fost considerat divin. Vascul nu a avut rădăcini în pământ, şi nu a fost clar modul în care apare pe copac.
Dante Gabriel Rossetti (Agăţarea vascului)
Legenda din Elveţia - s-a crezut că vascul apare pe copaci, de la fulger. În Boemia, se credea că vascul ars în foc, trebuie să protejeze casele de fulger. Vascul a jucat nu numai rolul de paratrăsnet, dar i-a fost atribuit rolul de cheie, avand capacitatea de a deschide orice usi.
Dar cele mai preţioase proprietăţii ale sale au fost protectia de magie şi cea de vrăjitorie.
În Austria, o ramură de vâsc a fost plasata pe pragul casei pentru a scăpa de coşmaruri.
În Suedia, fasciculul de vasc atârnate de tavan case, grajduri şi hambar ar proteja oamenii sau animalele.
Vâsc - o planta vesnic verde - un simbol al vieţii.
Caesar, Pliniu cel Bătrân, şi altii, descriu un mister înconjurat de ritualul colectarii vâscului. Virgil în "Eneida" (VI) spune cum Enea, la sfatul de sibilă produce o ramură de vâsc (Creanga de aur ").
În conştiinţa mitologica, vâscul ar putea comunica probabil cu soarele: vascul taiat în timpul solstiţiului de vară şi de iarnă, respectiv, corelare la viaţă şi moarte.
Extragerea de vasc în Ajunul Crăciunului în unele tradiţii, şi astăzi este un ritual.Ramurile vascului luate pentru a decora casa interior şi în exterior sunt agatate pentru expulzarea de duhuri rele şi vrăjitoare.
Potrivit numeroaselor legende, "Creanga de aur", vascul, poate ajuta sa gasiti un tezaur de aur sau sa deschideţi usi iar o băutură făcută din vâsc oferă invulnerabilitate umana. Este cunoscuta pe scară largă utilizarea vascului in medicina populară.
Vascul magic
Deoarece vascul poartă fructe cam la momentul solstitiul de iarna, naşterea a noului an, a fost folosit în ritualul britanic Druid ca un simbol al nemuririi. A fost folosit în antichitate de către celtii ca un remediu pentru sterilitate la animale şi, destul de ciudat, fiind otrăvitoare, a fost folosit ca un antidot la otrava.
Femeile care doreau sa conceapa un copil, purtau ramuri de vâsc la nivelul taliei sau încheieturi.
În cartea sa, Enciclopedia ilustrată de JS, simboluri tradiţionale, Cooper a sugerat că, vâscul simbolizeaza eliberarea de orice restricţii, astfel încât oricine ia aceasta planta are libertate fara constrângeri. În fiecare an în luna decembrie vom cumpăra fir rafinat de vâsc, şi vom aduce acasă şi agata undeva mai sus. Şi de fiecare dată vom trece pe sub vasc, si ne vom saruta asa cum este prevăzut de veche tradiţie. Astfel vascul contribuie la păstrarea dragostei in casele noastre, sănătatii şi prosperitatii.
Medicii medievali credeau ca vâscul alb este antidot universal.Vascul a fost mult timp folosit ca un remediu pentru epilepsie. În medicina modernă, lăstarii şi frunzele de vâsc sunt utilizati în medicamente, in reducerea tensiunii arteriale şi pentru a reduce activitatea sistemului nervos central.
Conţinutul de substanţe bioactiva din vâsc variază în funcţie de cat de mult a crescut vascul. La contact cu vâsc ar trebui să fie amintit că seva poate provoca iritaţii ale pielii şi mucoaselor, şi auto-medicaţia cu vasc este inacceptabilă.
Druizii la tăierea vascului
În cursul luptei de eradicare a bisericii creştine, păgânii a încercat să interzică utilizarea de vâsc, dar nu au ajuns la acest succes.
când eram mică făceam colecţie de felicitări..mai am şi acum într-o casetă câteva zeci îngălbenite de ani...mă bucur enorm că aici la tine am revăzut unele pe care nu le-am avut vreodată dar pe care le admiram prin almanahuri ale timpului:)..
RăspundețiȘtergeream postat şi eu o însemnare legat de astfel de felicitări pe al doilea blog al meu
http://ryana.visdetoamna.blogspot.com