Elegie nocturnă
Albert, frate, mesajul tău
a ajuns la noi când tu
avansaseși în cel de-al treilea
Tărâm
Cum să-ți trimit răspunsul?
Cu un Pegas prefăcut în cal de poștă
mânat de o metaforă poștăreasă
doar până la secantă de-ar ajunge
cuvintele noastre
și doar verbele-hărăpese
ar mai putea să-ncerce să treacă
dacă am ști cum să le traducem în
muzici și în tăceri grăitoare
Dar cum s-o facem dacă
în Basarabia noastră-
încremenit ajun –
numai zgărdița roșie a mielului
primăvara
mai știe a vorbi tăcând
așa ca la Rilke
Dacă ai vedea-o de acolo
dintre îngeri
te-ar durea mult aflând
că aici
teoria ta nu prinde
La noi
între două puncte –
de la strămoși până la cei de astăzi –
se trag mai multe linii
De calcule relativiste nici
nu mai face să vorbim
pentru că în punctul nostru
de referință
constanta de reper este
nu viteza luminii
ci aceea a întunericului
Slănina și făina țin locul
polilor magnetici
ilar forța de atracție i-a cedat locul
forței de respingere
drept care
toate ale lumii ne ocolesc
chiar și timpul
și numele trandafirului
Și cuib și-a făcut în noi
firea pendulului…
Poate doar chiriecii
în noaptea aceasta
umplând golul cu valurile lor de
mesaje metafizice
ar putea să ducă până la tine
adevărul
pe care îl intuim
vag
în ochii mielului…
Din volumul : Alexe Rău. "Absența e mai mare ca prezența" .Chișinău, 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu