La ce foloseşte filosofia? de Valeriu Gherghel

‘Madonna of the Magnificat’, Botticelli, 1482 (detail) Alain de Botton, The Consolations of Philosophy, New York: Vintage, 2000, 272p. Alain de Botton, Consolările filosofiei, traducere de Veronica Tomescu şi Cristina Drăgulin, Bucureşti: Editura Curtea Veche, 2006, 240p. Ca şi pentru venerabilul gânditor Boethius (care a redactat în temniţă o lucrare cu titlu similar: “Consolatio philosophiae”), pentru Alain de Botton filosofia are o certă finalitate terapeutică. Ea ne poate alina suferinţele şi ne ajută să depăşim anxietăţile şi momentele de slăbiciune. Eseist şi romancier britanic, Alain de Botton s-a născut la Zürich în 20 decembrie 1969. El este şi autorul minunatei cărţi Cum poate Proust să ne schimbe viaţa (How Proust Can Change Your Life). În Consolările filosofiei (The Consolations of Philosophy), autorul alege şase filosofi, Socrate, Epicur, Seneca, Montaigne, Schopenhauer, Nietzsche şi găseşte în vorbele sau în faptele lor elemente în măsură să ne consoleze în caz de “impopularitate”, “lipsă de bani”, “frustrare”, “deficienţă personală”, “suferinţă sentimentală” şi “dificultăţi” (am transcris în ordinea din volum titlurile celor şase capitole). Alain de Botton reuşeşte, asemenea lui Boethius, să ne convingă de faptul că am putea găsi în filosofie, cu un plus de bunăvoinţă şi de bun simţ, reconfort şi sfaturi utile. Şi asta fiindcă, scrie de Botton, “artiştii şi filosofii… prezintă experienţele noastre într-un mod mai expresiv şi mai inteligent decât am putea-o face noi înşine; dau formă unor aspecte ale vieţii noastre pe care le recunoaştem ca fiind ale noastre, dar pe care nu le-am fi înţeles niciodată, singuri, atât de limpede”. Moartea lui Socrate ar trebui să ne avertizeze împotriva iluziei că atunci când eşti detestat de majoritate eşti vinovat (sau ai, negreşit, dreptate): dimpotrivă, adevărul nu depinde de părerile celorlalţi. Socrate subliniază că “ceea ce determină valoarea unei idei sau a unei acţiuni nu e faptul că e larg aprobată sau contestată, ci faptul că ascultă de legile logicii”. Epicur se vădeşte a fi un însoţitor excelent în societatea noastră de consum: învăţăm de la el că, dacă fericirea e greu de atins, obstacolele nu sunt neapărat de ordin financiar. Graţie lui Seneca, dacă ne vom reconcilia cu adevăratele dimensiuni ale realităţii, cu seria indiferentă şi rece a evenimentelor (amor fati!) şi vom înceta să aşteptăm prea mult de la ceilalţi, vom suferi infinit mai puţin din cauza frustrărilor noastre. Montaigne ne îndeamnă să ne explorăm slăbiciunile şi capriciile trupului şi să acceptăm obiceiurile, morala şi tradiţiile altora. Cu Schopenhauer ne explicăm mai uşor deşertăciunea opţiunilor noastre sentimentale şi pricina pentru care orice pasiune omenească e urmată de o dezamăgire. La Nietzsche, în sfârşit, de Botton găseşte o adevărată pedagogie a suferinţei. E bine să-ţi asumi cu francheţe înfrângerile şi să eviţi justificările facile: “Tot ceea ce ne reconfortează nu e, obligatoriu, bun. Iar tot ceea ce ne face să suferim nu e, aprioric, rău”. Alain de Botton oferă exemple nefericite din propria-i experienţă de viaţă, arătând în ce chip l-au ajutat filosofii să depăşească eşecurile şi necazurile. În acest sens, autorul evocă o excursie în doi în Portugalia şi imensa dezamăgire încercată când, în ultima noapte, cunoaşte un eşec erotic: “Mi-ar fi fost greu să depăşesc, ba chiar să menţionez o asemenea încercare dacă n-aş fi citit, cu câteva luni înainte, capitolul XXI din primul volum al Eseurilor [lui Montaigne]”. De Botton reface, de asemenea, experienţa de nomad a lui Friedrich Nietzsche şi urcă anevoie, în Elveţia, vârful Pic Corvatsch: e singura modalitate, observă el, de a înţelege în toată adâncimea lui spiritul filosofiei nietzscheene. Consolările filosofiei e ilustrată (în ediţia engleză) cu gust şi inventivitate. Iconografia dublează şi explicitează textul, sugerând totodată că tot ceea ce ne înconjoară (chiar şi obiectele cele mai banale sau umile) poate constitui obiect de reflecţie filosofică. Metafizic trăită, viaţa nu mai arată, în viziunea lui de Botton, a purgatoriu sau infern. Iată învăţătura principală a volumului semnat de eseistul englez. ValeriuGherghel Cititi mai mult aici