Puternică precum moartea este iubirea: un exemplu de interpretare medievală de Valeriu Gherghel

Imagine amoroasă dintr-un manuscris medieval Si Ignoras Te from Canticum Canticorum Salomonis Song Prin Expositio super Cantica canticorum (Comentariu asupra Cântării cântărilor), Honorius din Autun ilustrează, am convingerea, arbitrariul exegetic cel mai curat. Interpretarea propusă de eruditul călugăr benedictin este obsesiv-sistematizantă. Ca pentru orice exeget din Evul Mediu (Honorius a trăit pe la anul 1100), Canticum... are, desigur, patru sensuri: literal, alegoric, moral, anagogic. Fiecare sens se divide, la rândul său, în somatic şi spiritual. Istoric, Cântarea cântărilor narează căsătoria dintre Solomon şi fiica lui Faraon sau (la stadiul superior), cea dintre Iosif şi Maria. Dar la nivel alegoric, el evocă Întruparea şi (spiritual) nunta dintre Iisus şi Biserică. Tropologic, Canticum canticorum exprimă dorinţa sufletului de a urca alături de Iisus. Anagogic, resurecţia lui Christos, mai întâi, şi, în al doilea rând, momentul final al regăsirii Bisericii în glorie. Fiindcă are patru părţi (sic!), Canticum… trimite la toate cele patru vârste ale istoriei. Fiul are, la rândul său, patru membre (sic!). Sînt, de fapt, în desfăşurarea poemului, patru logodne, patru mirese, patru etape. Cele zece părţi ale trupului miresei (!?) simbolizează cele zece “ordine” (!?) ale Bisericii. Cântarea cântărilor vorbeşte, aşadar, amănunţit despre trecut, prezent şi viitor… Şi, într-un final, despre absolut orice i-a trecut prin minte febrilului monah din Autun pe numele său Honorius. Mai bine să citim câteva versete din acest minunat poem erotic. Vorbește frumoasa Shulamith: “Fă-mă precum o pecete pe inima ta /precum o pecete inel pe mâna ta, / Căci puternică precum moartea este iubirea, / Grea precum imperiul morţii gelozia, / Cărbunii ei cărbuni de foc, / Flacără mistuitoare a lui Iahve. // Ape mari / nu pot a stinge iubirea. / Şi fluvii nu o pot îneca / De-ar da omul / Tot avutul casei sale pentru iubire / Cu dispreţ va fi dispreţuit” (Canticum, 8:6). Când versurile sînt atât de frumoase, mai are rost oare să le interpretezi alegoric? Valeriu Gherghel   Cititi mai mult aici