1918 - S–a născut scriitorul rus Aleksandr I. Soljeniţîn, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1970 (“Arhipelagul Gulag”, “Pavilionul canceroşilor”)
Aleksandr Isaievici Soljenițîn (n. 11 decembrie 1918, Kislovodsk, URSS, d. 3 august 2008, Moscova) a fost un romancier rus,activist și dizident anticomunist. El a făcut cunoscută lumii întregi, problema gulagurilor și a lagărelor de muncă forțată din Uniunea Sovietică. Deși, de cele mai multe ori, scrierile sale erau interzise, el a reușit să publice o serie de cărți, printre care, cele mai cunoscute sunt: "Arhipelagul Gulag", "O zi din viața lui Ivan Denisovici" sau "Pavilionul canceroșilor". "Pentru forța etică cu care a continuat tradițiile inalienabile ale literaturii rusești", Soljnetin a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1970. El a fost expulzat din Uniunea Sovietică în 1974 dar s-a întors în Rusia, în 1994, după ce regimul comunist s-a prăbușit.
S-a stins din viață la 3 august 2008, în urma unei insuficiențe cardiace severe, la vârsta de 89 de ani. Serviciul funerar s-a ținut la mănăstirea Donskoy, Moscova, miercuri, 6 august 2008. Liderii politici ai Rusiei și ai lumii i-au adus un ultim omagiu în urma morții sale
1973: Aleksandr Soljeniţîn publică Arhipelagul Gulag.
S-a stins din viață la 3 august 2008, în urma unei insuficiențe cardiace severe, la vârsta de 89 de ani. Serviciul funerar s-a ținut la mănăstirea Donskoy, Moscova, miercuri, 6 august 2008. Liderii politici ai Rusiei și ai lumii i-au adus un ultim omagiu în urma morții sale
1973: Aleksandr Soljeniţîn publică Arhipelagul Gulag.
Arhipelagul Gulag este o carte scrisă de Aleksandr Soljeniţîn, care tratează subiectul sistemului de lagăre de concentrare şi muncă silnică sovietic. Este o naraţiune complexă bazată pe mărturiile martorilor oculari şi pe surse primare de documentare, precum şi pe propriile experienţe ale autorului ca prizonier într-un lagăr de muncă din Gulag. Cartea a fost scrisă între 1958 şi 1968, după cum se indică la sfârşitul ei, şi publicată în 1973 în Occident. În URSS, a fost publicată în1990, când politica glasnost al lui Mihail Gorbaciov a permis acest lucru.
GULAG
A fost o ramură a poliţiei interne şi serviciilor de securitate sovietice care controla sistemul penal al lagărelor de muncă forţată şi a închisorilor şi lagărelor de detenţie şi de tranzit asociate. Cum aceste lagăre găzduiau criminali de toate tipurile, sistemul Gulag-ului a devenit cunoscut ca un loc pentru deţinuţii politici şi ca un mecanism de represiune a opoziţiei politice în Uniunea Sovietică. Chiar dacă a întemniţat milioane de oameni, numele a devenit familiar în occident după publicarea de cătreAlexandr Soljeniţîn a cărţii Arhipelagul Gulag în 1973 care făcea asemănarea dintre numeroasele lagăre împrăştiate în toată ţara cu un lanţ de insule.
Cartea lui Alexandr Soljeniţîn Arhipelagul Gulag nu a fost prima operă literară care a tratat problema lagărelor. Dar a fost prima care a demonstrat ca Gulag-ul a fost un instrument al represiunii guvernamentale îndreptată impotriva propriilor cetăţeni la o scară de masă.
Gulag-ul a ajuns să aibă o influenţa majoră asupra gândirii contemporane şi a devenit o parte a folclorului modern din Rusia. Multe cântece ale cântăreţilor-compozitori (cunoscuţi sub numele de barzi) descriau viaţa din lagăre, cele mai cunoscute nume Alexander Galich şi Vladimir Vîsoţki), nici unul dintre ei nu a fost întemniţat în lagăre.
Memoriile unora ca Alexandr Soljeniţîn, Varlam Şalamov, Evghenia Ghinzburg, au devenit au simbol al sfidării în societatea sovietică. Scrierile, în mod special cele ale lui Soljeniţîn, învinovăţeau dur poporul sovietic pentru toleranţa şi apatia faţă de Gulag şi în acelaşi timp aduceau laude curajului şi hotărârii celor care fuseseră încarceraţi. Vezi de asemenea samizdat, disident, drepturile omului, Acordurile de la Helsinki.
Soljenitîn nu a ales întâmplator metafora „arhipelagului“ pentru a descrie sistemul lagarelor sovietice. Solovetki, primul lagar sovietic proiectat si construit cu intentia de a deveni o permanenta, s-a dezvoltat pe un arhipelag natural, ocupând insula dupa insula, preluând, pe masura ce cercul se largea, fostele biserici si cladiri ale unei vechi comunitati monastice.
În România, înainte de 1989, cenzura ceaușistă a fost atât de dură încât nu s-a publicat nici măcar povestirea O zi din viața lui Ivan Denisovici, permisă până și în Cuba și expusă la o expoziție de carte castristă chiar în localul încă nears al BCU din București.
După 1989 în România au apărut volumele:
Căderea imperiului comunist sau cum să reîntemeiem Rusia, Ed. Rampa și ecranul 1991
Chestiunea rusă la sfîrșit de secol XX, Ed. Anastasia 1995
Arhipelagul Gulag, 3 vol, Editura Univers, 1998
Pavilionul Canceroșilor, Ed. Albatros + Ed.UniversalDalsi 1997, Ed. Univers 2009
O zi din viața lui Ivan Denisovici, Ed. Quintus 1991, Ed. Humanitas 2000
Rusia sub avalanșă, Ed. Humanitas 2000
Vițelul și stejarul, 2 vol, Ed. Humanitas, 2002
Ca bobul între pietrele de moară, Ed. Humanitas 2005
Două secole împreună. Evreii și rușii înainte de revoluție 1795-1917, 4 vol., Ed. Univers 2009
Primul cerc, 2 vol., Ed. Univers 2009
Iubește revoluția, Ed. Art 2009
Casa Matrionei. Incident la gara din Kocetovka, Ed. Univers 2010
Volume despre Alexandr Soljenițin
Natalia Reșetovskaia - Soljenițîn, Ed. Mydo center 1995
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu