Ursule, urias schimnic batran
Ascuns de lume in pesteri sihastre,
Pasii tai limpezi stele raman
Infipte-n potecile noastre.
Tu, patriah al muntelui sur.
Stai in flacara zmeurei ca-n strana
Si molcom mormai cantecul pur
Intru slava datatorului de hrana.
Cand luna se razema-n schituri de stanci
Si lancile stelelor trec drepte,
Cu umbra padurii pe umeri adanci
Cobori luminisuri de trepte.
Cine in labe atata tarie
Si-atata blandete in duh ti-a pus ?
Au, ispitit de-nalta sihastrie,
Suii pan' la barlogul tau
Isus ?
Unde te aflai la obarsie cand
Taina-si zvarlea pretutindeni grauntii
De vii asa calm, pe veacuri calcand
Tintat cu mir in oasele fruntii ?
Pasnice pusnic, lotru somnoros,
Sfant paduratec visator de miere.
Sub raza de par ursuz si ros
Nadejdi si temeri serpuie-n tacere.
Destinul tau n-are hrisoave, nici steme,
Iar mintea ta alba si fara de cute
Priveste, dintr-un colt de vreme,
Goana palidelor fiare necunoscute
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu