Epitaful lui Pastorel, scris de el insusi:
Aici doarme Pastorel,
Baiat bun si suflet fin,
Daca treceti pe la el,
Nu-l treziti, ca cere vin!
Aici doarme Pastorel,
Baiat bun si suflet fin,
Daca treceti pe la el,
Nu-l treziti, ca cere vin!
- 1964 - A murit poetul si prozatorul Al. O. Teodoreanu (Pastorel), celebru pentru spiritul sau satiric („Hronicul mascariciului Valatuc”) (n. 30.07.1894);
Alexandru O. Teodoreanu (n.1894 - d.1964), cunoscut şi sub pseudonimul Păstorel, a fost un avocat şi scriitor român, cunoscut epigramist, gurmand şi iubitor de vinuri, membru de seamă al boemei ieşene şi bucureştene. A rămas în literatura română prin epigramele sale. Romanul său cel mai cunoscut este "Hronicul măscăriciului Vălătuc", pe care criticul literar George Călinescu îl compară cu "Gargantua şi Pantagruel".
A fost fratele romancierului Ionel Teodoreanu.
Primul volum publicat a fost Hronicul măscăriciului Vălătuc, aducându-i scriitorului preţuirea unor critici prestigioşi, precum Paul Zarifopol. Activitatea literară a continuat însă mai mult intermitent. În anii '30 i-au apărut două volume de epigrame: Strofe cu pelin de mai pentru/contra Iorga Neculai şi Vin şi apă, trei cărţi de proză: Mici satisfacţii, Un porc de câne şi Bercu Leibovici şi două volume de publicistică diversă, sub genericul Tămâie şi otravă. Poeziile apar în volumul Caiet din 1938. A scris în colaborare cu Adrian Maniu basmul dramatizat Rodia de aur, pus în scenă la Naţionalul bucureştean în stagiunea 1929/1930. În 1957, 1966 şi 1989 au apărut antologii din proza sa, iar în 1972 un volum, tot antologic, de Versuri. În anul 1973 apare postum volumul Gastronomice, reeditat în 2000.
Opera lui Al. O. Teodoreanu a circulat şi oral, iar în timpul regimului comunist chiar clandestin. După 1989, epigramistul a fost redescoperit, mai ales cu acele versuri celebre prin opoziţia spirituală faţă de ordinea de lucruri din regimul comunist. Din păcate, unele dintre textele ce i se atribuie, mai mult vulgare decat spirituale, nu îi aparţin, iar altele circulă în mai multe variante care nu îi mai pot fi atribuite epigramistului.
Pasiunea sa de gurmand şi iubitor de vinuri se baza pe calităţile sale gustative remarcabile. Este îndeobşte cunoscut faptul că Păstorel Teodoreanu era chemat întotdeauna să arbitreze orice dispută în domeniul identificării şi categorisirii degustării produselor obţinute din struguri, adică vinuri şi coniacuri.
Calităţile sale gustative şi experienţa deosebit de variată şi complexă pe care o avea în degustarea vinurilor româneşti, în special, îl făcea capabil să identifice cu o "precizie uluitoare" nu numai soiul de vin, podgoria şi anul fabricaţiei, ba chiar şi alte amănunte, cum ar fi orientarea geografică a locului pe care se găsea via din care se fabricase vinul, cât de pur era acesta (în sensul folosirii unei singure varietăţi de, să zicem, Muscat Otonel), regimul pluvial al anului respectiv în locul unde se găsea via etc.
A scris şi un Tratat despre vinuri, coniacuri şi tehnica degustării acestora, care din păcate, rămânând doar în manuscris, este astăzi considerat pierdut.
Si alta scrisa cind era internat cu probleme de ficat (sau de plamini, nu mai stiu), in Dealul Filaretului, la un sanatoriu situat pe Soseaua Viilor (in Bucuresti). Cica asta a fost ultima lui epigrama, a murit dupa citeva zile:
Culmea ironiilor
Si risul copiilor
Sa pun punct betiilor
Pe Soseaua Viilor!
Culmea ironiilor
Si risul copiilor
Sa pun punct betiilor
Pe Soseaua Viilor!
*
Oare nu-ţi mai aminteşti,
Vorba din bătrâni lăsată?
Din beţie te trezeşti,
Din prostie niciodată.
*
Vorba din bătrâni lăsată?
Din beţie te trezeşti,
Din prostie niciodată.
*
Socoteală
Vai! cerneala (o avere)
Care-o strică-n tragedii
Şi în drame puerile,
Ar ajunge, de-ar fi bere,
Şapte nopţi şi şapte zile
Pentru şapte berării.
Vai! cerneala (o avere)
Care-o strică-n tragedii
Şi în drame puerile,
Ar ajunge, de-ar fi bere,
Şapte nopţi şi şapte zile
Pentru şapte berării.
*
Nu contrazice
Nu contrazice voia sorţii
Şi nu sfida stihiile!
Aşa fu scris: cei morţi cu morţii,
Iară cei vii cu... viile!
Nu contrazice voia sorţii
Şi nu sfida stihiile!
Aşa fu scris: cei morţi cu morţii,
Iară cei vii cu... viile!
*
Pe fauna cuvântătoare
Pe fauna cuvântătoare
Apasă greu osândă grea:
Prostia e molipsitoare,
Pe când înţelepciunea ba.
Pe fauna cuvântătoare
Apasă greu osândă grea:
Prostia e molipsitoare,
Pe când înţelepciunea ba.
*
Din Craiova pân' la Iaşi
Din Craiova pân'la Iaşi
Se resimte lipsa sării,
Fi'ndcă cei mai mulţi ocnaşi
Au ajuns la cârma ţării.
Din Craiova pân'la Iaşi
Se resimte lipsa sării,
Fi'ndcă cei mai mulţi ocnaşi
Au ajuns la cârma ţării.
*
Caligula Imperator
A făcut din cal, senator,
Comuniştii, mai siniştri,
Au făcut din boi, miniştri...
A făcut din cal, senator,
Comuniştii, mai siniştri,
Au făcut din boi, miniştri...
*
L-a pus Destinul lui stupid
Într-o dilemă de infern:
Ori partid, fără guvern,
Ori guvern, fără partid.
Într-o dilemă de infern:
Ori partid, fără guvern,
Ori guvern, fără partid.
*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu