Actiunea romanului incepe in 1861, in ajunul izbucnirii Razboiului Civil (1861-1865), care avea sa duca la disparitia unei lumi bazata pe principii si valori traditionale si sa transforme „Vechiul Sud" intr-o amintire. Destinul fiecarui personaj este prins in tumultul evenimentelor si numai cei puternici reusesc sa faca fata transformarilor din jurul lor si sa nu se lase coplesiti. Scarlett O’Hara, eroina principala, este o supravietuitoare, o femeie puternica, egoista si independenta, care nu pune mare pret pe regulile si conventiile sociale si care stie sa foloseasca evenimentele si oamenii in favoarea sa.
Desi absolventa a renumitului Institut pentru domnisoare din Fayetteville, Scarlett afirma in public despre o doamna din lumea buna ca este „cea mai proasta cucoana batrana" pe care a intalnit-o, spune „verde in fata" tot ce are pe suflet, da frau liber maniei si injura sau face tandari un vas de portelan aflat prin preajma intr-un moment critic, nu-si doreste neaparat sa se comporte ca o „doamna" si, asa cum ii spune Mammy, batrana negresa care a crescut-o, are „maniere de taran". Scarlett stie sa fie in centrul atentiei, sa comande si sa obtina tot ceea ce vrea.
Alegerea actritei potrivite pentru rolul principal a fost dificila. Bette Davis, Joan Crawford, Katharine Hepburn, Lana Turner, Paulette Goddard si alte „dive" au fost vizate de producatori, dar, pana la urma, a fost aleasa o actrita britanica de 26 de ani, putin cunoscuta in America: Vivien Leigh. Si a fost o alegere perfecta: Vivien Leigh a primit Oscarul pentru acest rol. Dar cum a ajuns Vivien Leigh „sa fie" Scarlett? Se spune ca actrita l-a insotit in America pe iubitul sau, Laurence Olivier, care fusese distribuit in filmul „Rebecca", produs de acelasi David Selznick. Laurence si Vivien au facut o vizita pe platourile de filmare de la „Pe aripile vantului" pe data de 10 decembrie 1938 si chiar atunci se filma scena cu Atlanta distrusa de flacari.
S-au intalnit cu Selznick, iar producatorul si-a dat seama din prima clipa ca a gasit-o, in sfarsit, pe adevarata Scarlett. Aceasta „poveste" a fost „vanduta" presei in scop publicitar. In realitate, David Selznick a fost cel care a hotarat sa se intalneasca atunci cu Vivien, pe care o distribuise, deja, neoficial, in film. Agentul american al celor doi actori, Olivier si Leigh, era Myrob Selznick, fratele lui David Selznick si reprezentantul la Londra al agentiei de impresariat conduse de acesta. Vivien citise romanul lui Margaret Mitchell si, stiind ca David Selznick pregateste ecranizarea acestuia, i-a cerut agentului sau sa orecomande producatorului, ceea ce s-a si intamplat.
In aceeasi perioada, actrita a declarat unui ziarist englez ca, daca ar realiza „Pe aripile vantului", s-ar distribui singura in rolul Scarlett, iar intr-o convorbire purtata cu alt ziarist, si-a exprimat convingerea ca va primi acest rol. In vara anului 1938, Agentia Selznick a negociat cu Alexander Korda, regizor si producator, fondatorul companiei „London Films", cu care Vivien semnase un contract de colaborare inca din 1935. Abia in decembrie David Selznik s-a intalnit cu Vivien si, dupa o serie de probe, a anuntat, in ziua de 13 ianuarie 1939, ca actrita britanica va fi Scarlett O’ Hara.
Au existat voci care au protestat pe motiv ca rolul ar trebui interpretat de o actrita din America, dar Selznick a insistat asupra asemanarilor care existau intre Vivien Leigh si Scarlett. De exemplu, daca tatal lui Scarlett era irlandez, iar mama, frantuzoaica, in cazul lui Vivien, mama era irlandeza. In plus, silueta delicata, ochii mari si verzi, frumusetea neobisnuita, farmecul si stiinta de a se face imediat remarcata si de a cuceri pe toata lumea, „toanele", capriciile si chiar micile rautati ale actritei corespundeau portretului pe care autoarea i-l facuse eroinei principale. Alaturi de Vivien, o actrita aproape necunoscuta, pe generic apar 3 nume mari ale cinematografiei a mericane: Clark Gable (Rhett Buttler), Leslie Howard (Ashley) si Olivia de Havilland (Melanie).
Olivia de Havilland s-a nascut la Tokio, tatal sau profesand acolo ca avocat. Mama ei fusese actrita, dar renuntase la cariera dupa casatorie. Dragostea acesteia fata de arta a fost mostenita de cele doua fiice, Olivia si Joan. Joan avea sa devina la fel de celebra ca sora sa, numele de scena fiind Joan Fontaine. A fost distribuita de David Selznick in „Rebecca" (filmul de debut al regizorului Alfred Hitchcock) si a fost nominalizata la Oscar. Olivia de Havilland a fost nominalizata la Oscar pentru rolul Melanie Hamilton-Wilkes din „Pe aripile vantului", dar a „pierdut" in favoarea lui Hattie McDaniel, Mammy din acelasi film.
Hattie McDaniel a fost prima actrita de culoare care a primit Oscarul. Interesant este faptul ca si „competitia" pentru rolul Mammy a fost foarte stransa. Se spune ca insasi Eleanor Roosevelt, Prima Doamna a Americii de atunci i-a scris lui David Selznick, recomandand-o pe servitoarea sa. Revenind la Olivia de Havilland, trebuie subliniat faptul ca in 1938, ea se afla „sub contract" cu cei de la Warner Brothers si a dat proba pentru Melanie, fara stirea lor. A fost sunata de George Cukor, primul regizor al filmului, care a intrebat-o daca este interesata sa interpreteze rolul Melanie si, pentru ca raspunsul a fost afirmativ, cei doi au stabilit de comun acord o intalnire secreta cu producatorul filmului.
David a fost cucerit de Olivia si i-a cerut lui Lack Warner sa-i permita actritei sa joace in „Pe aripile vantului", dar a fost refuzat. Olivia s-a intalnit atunci cu sotia lui Warner, actrita Ann Alvarado, si i-a cerut ajutorul. Ann l-a convins pe Warner sa a junga la o intelegere cu Selznick. Studiourile WB aveau nevoie de Jimmy Stewart, una din vedetele aflate in „custodia" lui Selznick si s-a facut schimbul: Olivia a primit rolul Melanie, iar Stewart a jucat pentru WB. Intr-un interviu, Olivia de Havilland declara ca Melanie este o femeie cu adevarat fericita pentru ca ii lipseste egoismul si are incredere in oameni.
Ashley, sotul lui Melanie, a fost interpretat de Leslie Howard, care a acceptat acest rol numai dupa ce David Selznick a fost de acord ca Howard sa regizeze „Intermezzo", filmul care a consacrat-o pe Ingrid Bergman. Pentru rolul lui Rhett Butler, toata lumea s-a gandit la Clark Gable, dar, cum acesta avea contract cu Metro-Goldwyn-Mayer, rolul i-a fost propus lui Garry Cooper. Cooper avea contract cu Samuel Goldwyn, care colabora cu aceeasi companie de distributie, United Artists, ca si Selznick si ar fi fost mult mai usor de „obtinut". Actorul a refuzat, insa, rolul, spunand: „«Pe aripile vantului» va fi cel mai mare esec din istoria Hollywood-ului!" Si s-a inselat!
Clark Gable a primit rolul dupa ce Selznick a ajuns la o intelegere cu MGM, care asigura 50% din bugetul filmului si urma sa primeasca 50% din profit. Pentru rolul Rhett Butler, Clark Gable a primit un onorariu de 120.000 de dolari, actorul fiind, la vremea aceea, cea mai mare vedeta americana. Era supranumit „The King" („Regele"). Cu o distributie de zile mari, cu un buget de cca. 4 milioane de dolari, cu o echipa de profesionisti de inalta clasa, David Selznick a realizat un film care a intrat in istoria cinematografiei mondiale si care reuseste sa cucereasca milioane de spectatori si acum, la aproape 70 de ani de la lansare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu