Ilia Repin (1,844 la 1,930) - pictor rus, maestru de portrete si scene istorice. Memorialist, autor de eseuri în mai multe carti de amintiri. A fost profesor - şef de studio (1894-1907) şi rector (1898-1899) Academia de Arte, în acelaşi timp, a predat la scoala Tenisheva studio, printre elevii săi - BMKustodiev, Grabar, I. Kulikov, FA Malyavin, AP Ostroumova-Lebedev, a dat, de asemenea, lectii private Serov.
Ilia Efimovici Repin (n. 5 august 1844 la Ciuguev, lângă Harkov, Imperiul Rus, în prezent în Ucraina - d. 29 septembrie 1930, Kuokkala, pe atunci în Finlanda, astăzi Repino, Rusia) a fost un pictor realist rus, aparţinând şcolii artistice Peredvijniki .
Lucrările sale conţin adesea înţelesuri adânci, psihologice şi exprimă tensiunile din interiorul ordinii sociale existente în vremea sa. Spre sfârşitul anilor 1920, în Uniunea Sovietică au început să fie publicate numeroase lucrări despre el ca, un deceniu mai târziu, să apară chiar un cult al lui Repin, el fiind considerat un model „progresiv” şi „realist” ce trebuia imitat de artiştii sovietici „social realişti”.
Călătoreşte prin Europa şi se stabileşte la Paris unde întâlneşte pictura impresionistă franceză. Aceasta îi influenţează mult opera, mai ales în privinţa culorilor şi a luminii. Cu toate acestea, stilul lui a rămas mai apropiat de acela al vechilor artişti europeni, în special Rembrandt.
De-a lungul carierei sale, el a fost atras de oamenii simpli din care se trăgea şi el şi a pictat frecvent oameni de la ţară, atât ucrainei cât şi ruşi. Pe lângă ţărani, Repin i-a pictat şi pe reprezentanţii elitei imperiale, ai intelighenţiei şi aristocraţiei, inclusiv Nicolae al II-lea al Rusiei. Repin s-a alăturat Asociaţiei Pictorilor Ambulanţi (Peredvijniki), aflată la acea vreme în conflict cu formalismul teoretic al Academiei oficiale.
Faima sa a venit odată cu pictura Edecarii de pe Volga, o lucrare care portretiza munca îngrozitor de grea a acestor oameni săraci, dar, în acelaşi timp, nu lipsită de speranţă pentru tinerii din Rusia.
La scurt timp după asasinarea ţarului Alexandru al II-lea în 1881, Repin a pictat o serie de lucrări având ca temă mişcarea revoluţionară rusă: Refuzul spovedaniei, Arestarea unui propagandist, Întâlnirea, Nu l-au aşteptat. Procesiunea religioasă în gubernia Kursk, o pictură de mare anvergură, este considerată uneori arhetipul „stilului naţional rusesc” ce expune clase sociale diferite şi tensiunile dintre ele în contextul unei practici religioase tradiţionale. Atât în tabloul Edecarii de pe Volga, cât şi în Procesiunea religioasă în gubernia Kursk, pictorul rus a reuşit să redea imaginea veridică a Rusiei provinciale.
În 1885, Repin a finalizat una dintre cele mai intense picturi ale sale din punct de vedere psihologic, Ivan cel Groaznic şi fiul sau. Pânza îl expune pe ţarul îngrozit îmbrăţişându-şi fiul muribund pe care tocmai l-a lovit şi l-a rănit moral într-un acces necontrolat de furie. Chipul îngrozit a lui Ivan este în contrast cu expresia calmă şi resemnată a fiului său.
Fiica pictorului
Lucrul la una dintre cele mai complexe picturi ale sale, Răspunsul cazacilor zaporojeni către sultanul Mehmed al IV-lea al Imperiului Otoman i-a ocupat lui Repin mulţi ani din viată. El a conceput această pictură ca un studiu al râsului, dar a vrut să evidenţieze, de asemenea, şi idealurile de libertate, egalitate şi fraternitate, pe scurt, republicanismul căzăcesc. Început spre sfârşitul anilor 1870 şi terminat în 1891, tabloul a fost achiziţionat imediat de ţar contra sumei de 35.000 de ruble, enormă pentru acea vreme.
Pictata de pictor in 13 ani
Repin a relizat multe portrete ale unor compatrioţi celebri precum marele scriitor Lev Tolstoi, omul de ştiinţă Dmitri Mendeleev, oficialul imperial Pobedonostsev, compozitorul Musorgski, filantropul Pavel Tretiakov şi poetul Taras Şevcenko. În 1903, Repin a fost angajat de guvernul rus să picteze cea mai grandioasă operă a sa - o pânză de 400x877 cm reprezentând o sesiune ceremonioasă a Consiliului de Stat al Rusiei Imperiale.
Dupa moartea partenerei sale de viaţă, Natalia, în 1914, Repin lucrează tot mai greu, din cauza atrofierii mâinii drepte. Încearcă să lucreze cu mâna stângă fără prea mare succes, iar lucrările nu mai au aceeaşi calitate ca în trecut. În ultimii ani ai vieţii sale, artistul s-a luptat cu înverşunare cu problemele financiare.
 |
| Repin în atelierul de iarnă în Penaty |
În 1930 Repin moare în Kuokkala, Finlanda. Dupa conflictele armate dintre Uniunea Sovietică şi Finlanda din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Kuokkala a fost cedată Uniunii Sovietice şi redenumită Repino (Regiunea Leningrad) în cinstea marelui pictor.
Opera lui Repin este imensă. El a excelat atât în domeniul picturii pe teme istorice şi revoluţionare, cât şi în domeniul portretului. Chiar dacă nu a fost un inovator din punct de vedere al tehnicii sau creator al unei noi şcoli de pictură, Repin este astăzi considerat cel mai important pictor rus, mulţi critici din Rusia neezitând să vorbească despre el ca despre „artistul naţional”.
"Ivan cel Groaznic şi Ivan Fiul Său la 16/11/1581" 1885
"Zaporizzya scrie o scrisoare sultanului Turciei 1880-1891
"În Grădina Ghetsimani, 1880
"Reuniunea inaugurală a Consiliului de Stat 5.7.1901 în onoarea centenarului"
Mendeleev
Dante
Tolstoi
Ivan Turgheniev
Capuri
Repin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu