Dinicu Golescu

1830 - A murit Dinicu Golescu, memorialist (“Însemnare a călătoriii mele, Constantin Radovici din Goleşti”, “Scrieri”) (n.07.02.1777).

„Sa îmbratisam Învatatura, care este cea dintâi pricina spre a câstiga adevarata Lumina. Apoi vrednicia economica, Unire, Dreptate si Bunele Naravuri. Si sa departam luxul, jafurile, mândria si aceasta toata dezghinare, care din zi în zi ne duce la rea darapanare. Atuncea sa avem nadejde ca ne va izbuti gândul cel folositoriu, spre câstigarea Învataturii si bunelor Naravuri.”

(...) Spitalul nebunilor, pe carii n-am avut noroc să-l văz, căci nu mi-au dat voie dohtorul, cerîndu-mi destulă iertăciune, pricinuind că sînt îmbrăcat cu haine turceşti, şi, cum mă vor vedea, toţi se vor turbura atît, încît spitalul să va amesteca.

(Dinicu Golescu, Călătoria la Viena)

Constantin Golescu, cunoscut sub numele de Dinicu Golescu (n. 7 februarie 1777, d. 5 octombrie 1830), a fost un boier și cărturar român, fiu al marelui ban de Țara Românească Radu Golescu și al Zoiței Florescu. Dinicu Golescu s-a căsătorit cu Zoe Farfara în 1804. Din această căsătorie s-au născut Ana Golescu (1805-1878) Ștefan (1809-1874), Nicolae (1810-1877), Radu Golescu (1814-1882) și Alexandru (1818-1873).

Împreună cu fratele său mai mare, Iordache, a studiat la Academia grecească din București.

A fost ispravnic, hatman și mare logofăt în Muntenia. A înființat în 1826, pe moșia sa din Golești, o școală în care puteau învăța gratuit (i.e. pe cheltuiala lui) tineri indiferent de categoria socială din care făceau parte. A fost membru fondator al Societății literare (1827) și a contribuit activ la apariția primului ziar în limba română, "Curierul românesc" (1829).

Dintre scrierile sale, cea mai importantă este Însemnare a călătoriei mele, Constantin Radovici din Golești, făcută în anul 1824, 1825, 1826, tipărită la Buda în 1826. Este primul jurnal de voiaj al unui român în Occident.[1] Notele sale de drum cuprind referiri critice la starea de înapoiere socială și culturală a Țării Românești. Sub raportul limbii literare, lucrarea lui Golescu oglindește trecerea de la limba română literară veche la limba română literară modernă.

Cladirea ce se vede in fundalul imaginii este fosta casa Golescu, construita de logofatul Dinicu Golescu, si  a servit drept resedinta domneasca. Sala tronului si cladirea  corpului de garda au fost construite in timpul domniei regului Carol I.


Cititi si :
http://www.viitor.3x.ro/nr08/pag10.htm